retribuire sf [At: LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 4, 76 / Pl: ~ri / E: retribui] Remunerare.

RETRIBUIRE, retribuiri, s. f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei; remunerare. Sindicatele trebuie să vegheze la justa aplicare a sistemului socialist de retribuire. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2535.

RETRIBUIRE s.f. Acțiunea de a retribui și rezultatul ei. [< retribui].

retribui vt [At: I. IONESCU, P. 128 / Pzi: retribui / E: fr rétribuer, lat retribuere] (C. i. persoane sau, pex, munci, lucrări) A plăti cuiva o sumă de bani pentru o muncă prestată Si: a remunera, ci onora.

RETRIBUI, retribui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A plăti o sumă de bani pentru o muncă prestată; a remunera; p. ext. (cu privire la muncă, lucrări etc.) a recompensa în bani. Lucrările cele mai ostenitoare și mai puțin retribuite. GHICA, S. 225. – Prez. ind. și: retribuiesc.

RETRIBUI vb. IV tr. A plăti în bani (o muncă prestată); a remunera; a recompensa în bani. [Pron. -bu-i, p. i. retribui, -iesc, 3,6 -ie. / < fr. rétribuer, cf. lat. retribuere].

RETRIBUI vb. tr. a plăti în bani (o muncă prestată); a remunera. (< fr. rétribuer, lat. retribuere)

A RETRIBUI retribui tranz. (persoane sau activități ale lor) A plăti în bani sau în natură; a remunera. /<fr. rétribuer, lat. retribuere

retribuì v. a da o răsplată, un salariu.

*retríbuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. re-tribúere, it. retribuire, fr. rétribuer. V. tribut). – Se conj. ca atribuĭ). Remunerez saŭ recompensez, daŭ banĭ p. un serviciŭ.

retribuire (desp. re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuirii; pl. retribuiri

retribuire (re-tri-) s. f., g.-d. art. retribuirii; pl. retribuiri

retribuire s. f. (sil. -tri-), g.-d. art. retribuirii; pl. retribuiri

retribui (a ~) (desp. re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retribui, 3 retribuie, imperf. 1 retribuiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să retribui, 3 să retribuie; imper. 2 sg. afirm. retribuie(-l, retribui-o)

retribui (a ~) (re-tri-) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. retribui, 3 retribuie, imperf. 3 sg. retribuia; conj. prez. 3 să retribuie

retribui vb. (sil. -tri-), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. retribui, 3 sg. și pl. retribuie, imperf. 3 sg. retribuia

retribui (ind. prez. 1 sg. retribui, 3 sg. și pl. retribuie)

retribuesc, -bue 3, -buiam 1 conj.

RETRIBUIRE s. 1. v. plată. 2. v. salarizare.

RETRIBUIRE s. 1. plată, remunerare, remunerație, retribuție, (rar) remunerariu. (Care este ~ pentru munca ta?) 2. salarizare, (rar) salariere. (~ unui funcționar.)

RETRIBUI vb. 1. a onora, a plăti, a remunera. (A ~ o muncă prestată.) 2. v. salariza.

RETRIBUI vb. 1. a onora, a plăti, a remunera. (A ~ o muncă prestată.) 2. a salariza, (rar) a salaria. (Cum ești ~?)