RETRACTIL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are însușirea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

retractil, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. I, 27 / Pl: ~i, ~e / E: fr rétractile] (D. unele organe sau părți ale corpului) Care are facultatea de a se strânge, de a se trage înapoi sau în interior.

RETRACTIL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale corpului) Care are facultatea de a se strânge, de a se zgârci, de a se trage înapoi sau în interior. – Din fr. rétractile.

RETRACTIL, -Ă, retractili, -e, adj. (Despre unele organe sau părți ale trupului) Care are facultatea de a se strînge, de a se zgîrci, de a se trage înapoi sau în interior. Capul teniei are un cioc retractil.

RETRACTIL, -Ă adj. (Despre organe, părți ale corpului) Care se poate strînge, care se poate trage în interior. [< fr. rétractile].

RETRACTIL, -Ă adj. (despre organe, părți ale corpului) care se poate strânge, trage înapoi ori în interior. (< fr. rétractile)

RETRACTIL ~ă (~i, ~e) (despre organe sau despre părți ale corpului) Care are proprietatea de a se retrage în interior. /<fr. rétractile

*retráctil, -ă adj. (lat. științific retráctilis, după tráctilis; fr. rétractile). Șt. nat. Care se poate trage înapoĭ, ca unghiile pisiciĭ. – Ob. -íl (după fr.).

retractil (desp. re-trac-) adj. m., pl. retractili; f. retractilă, pl. retractile

retractil (re-trac-) adj. m., pl. retractili; f. retractilă, pl. retractile

retractil adj. m. (sil. -trac-), pl. retractili; f. sg. retractilă, pl. retractile