12 definiții pentru «retracta»   conjugări

RETRACTÁ, retractez, vb. I. 1. Tranz. A retrage o afirmație, un cuvânt etc., a reveni asupra celor spuse, a se dezice; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre unele organe, țesuturi etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. — Din fr. rétracter.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRACTÁ, retractéz, vb. I. 1. Tranz. A reveni asupra celor afirmate înainte (recunoscându-și greșeala), a retrage cele spuse; a se lepăda de o faptă, de o atitudine din trecut. 2. Refl. (Despre mușchi, tegumente, tendoane etc., rar, despre ființe) A se strânge, a se zgârci, a se contracta. ♦ (Despre materiale) A-și micșora volumul. – Din fr. rétracter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

retractá (a ~) (re-trac-) vb., ind. prez. 3 retracteáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRACTÁ vb. 1. (fig.) a retrage. (~ cele spuse.) 2. a dezice, a nega, a tăgădui. (A ~ tot ceea ce spusese.) 3. v. contracta.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se retracta ≠ a se dilata
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A RETRACTÁ ~éz tranz. (opinii împărtășite anterior) A înceta de a mai susține, ca nefiind drept; a retrage. /<fr. rétracter, lat. retractare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RETRACTÁ se ~eáză intranz. (despre țesuturi și organe) A se mișca înapoi, micșorându-și mărimea; a se retrage în interior; a se contracta. /<fr. rétracter, lat. retractare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRACTÁ vb. I. tr. A retrage (o afirmație, un cuvânt etc.); a se lepăda de o faptă, de o atitudine. ♦ refl. (Despre mușchi, tegumente etc.) A se strânge, a se zgârci. ♦ (Despre corpuri) A se contracta. [< fr. rétracter, cf. lat. retractum < retrahere – a retrage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RETRACTÁ vb. I. tr. a retrage (o afirmație, un cuvânt etc.). II. refl. (despre mușchi, țesuturi) a se zbârci. ◊ (despre materiale) a se contracta. (< fr. rétracter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

retractá vb. (sil. -trac-), ind. prez. 1 sg. retractéz, 3 sg. și pl. retracteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

retractà v. a retrage părerea anterioară, cele zise sau scrise.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*retractéz v. tr. (lat. re-tractare, d. re-tráhere, -tractum, a retrage; fr. rétracter. V. con-tractez, trag, tratez). Trag înapoĭ: melcu îșĭ poate retracta coarnele, pisica îșĭ poate retracta unghiile. Fig. Retrag ceĭa ce am zis orĭ scris, mă reprob singur saŭ cer scuze: calomniatoru șĭ-a retractat calomniile. V. refl. Îmĭ retrag vorbele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink