4 definiții pentru retiv
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
retiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: fr rétif] (Liv) 1 Îndărătnic. 2 (D. animale) Care refuză să înainteze.
RETIV, -Ă adj. (Liv.) Îndărătnic; dificil, greu de stăpînit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. [< fr. rétif].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RETIV, -Ă adj. îndărătnic; dificil, greu de stăpânit; (despre un animal) care nu vrea să înainteze. (< fr. rétif)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
retiv adj. m., pl. retivi; f. sg. retivă, pl. retive
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: retiv
retiv adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
retiv, retivăadjectiv
- 1. Dificil, greu de stăpânit. DNsinonime: îndărătnic
- 1.1. (Despre un animal) Care nu vrea să înainteze. DN
-
etimologie:
- rétif DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.