3 definiții pentru reticulație
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RETICULAȚIE s.f. Defect iremediabil în fotografie, constînd din crăpături foarte fine care apar pe suprafața negativului datorită diferenței de temperatură dintre două băi succesive. [Gen. -iei. / < fr. réticulation].
RETICULAȚIE s. f. 1. dispunere în formă de rețea. 2. (fot.) defect constând din crăpături foarte fine ce apar pe suprafața negativului, datorită diferenței de temperatură dintre două băi succesive. (< fr. réticulation)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reticulație s. f., art. reticulația, g.-d. art. reticulației
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reticulație
| substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
reticulațiesubstantiv feminin
- 1. Defect iremediabil în fotografie, constând din crăpături foarte fine care apar pe suprafața negativului datorită diferenței de temperatură dintre două băi succesive. DN
- 2. Dispunere în formă de rețea. MDN '00
etimologie:
- réticulation DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.