opțiuni
  • info

14 definiții pentru retezătură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETEZĂTURĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

RETEZĂTURĂ, retezături, s. f. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat ceva. ♦ Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. – Reteza + suf. -ătură.

retezătură sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) răt~, rătiz~, (îvr) ~tăz~ / Pl: ~ri / E: reteza + -tură] 1 Tăiere. 2 Loc unde a fost retezat ceva. 3 (Pex) Platou. 4 (Reg) Bucată de lemn retezată (1) la amândouă capetele Si: butuc (2). 5 (Îf rătezătură) Scorbură. 6 (Reg) Semn de recunoaștere făcut la oi prin tăierea vârfului urechii Si: (reg) retez1 (7). 7 (Mol) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

RETEZĂTURĂ, rețezături, s. f. 1. Retezare, tăiere; locul unde a fost retezat un lucru. 2. Partea care se taie dintr-un lucru. V. scurtătură.

RETEZĂTURĂ retezături f. 1) Locul unde a fost retezat ceva. 2) Bucată retezată din ceva. /a reteza + suf. ~ătură

retezătură f. 1. efectul retezării; 2. mare pișcătură în urechea vitelor.

retezătúră f., pl. ĭ. Locu retezat, locu unde a început retezarea (de ex., resturile de ramurĭ rămase pe trunchĭ după ce partea cealaltă a fost tăĭată). – În est ră-.

rătezătură sf vz retezătură

rătizătură sf vz retezătură

retăzătură sf vz retezătură

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retezătură (rar) s. f., g.-d. art. retezăturii; pl. retezături

retezătură (rar) s. f., g.-d. art. retezăturii; pl. retezături

retezătură s. f., g.-d. art. retezăturii; pl. retezături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RETEZĂTURĂ s. v. scorbură.

retezătură s. v. SCORBURĂ.

Intrare: retezătură
retezătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retezătură
  • retezătura
plural
  • retezături
  • retezăturile
genitiv-dativ singular
  • retezături
  • retezăturii
plural
  • retezături
  • retezăturilor
vocativ singular —
plural —
rătezătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rătezătură
  • rătezătura
plural
  • rătezături
  • rătezăturile
genitiv-dativ singular
  • rătezături
  • rătezăturii
plural
  • rătezături
  • rătezăturilor
vocativ singular —
plural —
retăzătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
rătizătură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retezătură, retezăturisubstantiv feminin

  • 1. Locul unde a fost retezat ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: retezare tăiere
    • 1.1. Partea care se taie dintr-un lucru; bucata tăiată (prin retezare) din ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Reteza + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.