5 definiții pentru retentiv

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RETENTIV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

RETENTIV, -Ă, retentivi, -e, adj. (Rar) De retenție. – Din fr. rétentif.

retentiv, ~ă a [At: DN3 / Pl: ~i, ~e / E: ns cf it retentivo] 1 Referitor la retenție 2 Specific retenției (1). 3 Cu caracter de retenție (1).

RETENTIV, -Ă adj. Referitor la retenție; cu caracter de retenție. [Cf. it. retentivo].

RETENTIV, -Ă adj. referitor la retenție; cu caracter de retenție. (< it. retentivo)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

retentiv adj. m., pl. retentivi; f. sg. retentivă, pl. retentive

Intrare: retentiv
retentiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retentiv
  • retentivul
  • retentivu‑
  • retenti
  • retentiva
plural
  • retentivi
  • retentivii
  • retentive
  • retentivele
genitiv-dativ singular
  • retentiv
  • retentivului
  • retentive
  • retentivei
plural
  • retentivi
  • retentivilor
  • retentive
  • retentivelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

retentiv, retentiadjectiv

  • 1. rar De retenție. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.