reteacăn, ~ă [At: I. CR XIII, 83 / V: ~cână sf, răta~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf rătăcănat] 1 a (Reg; d. căpițe, stoguri de fân) Fără vârf Si: bont (1), neterminat, plat, teșit. 2 sn (Reg) Claie de fân (sau grămadă de coceni) din care s-a consumat o parte. 3 sn (Reg) Rămășiță a unui stog. 4 sm (Reg) Claie nevârfuită. 5 sn (Reg) Bănuț la ou.

rătacăn, ~ă a, sn vz reteacăn

reteacănă sf vz reteacăn

reteacăn, -ă, reteacăni, -e, s.n., adj. (reg.) 1. fără vârf, bont, plat, teșit. 2. (s.n.) rămășiță a unui stog. 3. (s.n.) bănuț la ou.