restrâns, ~ă a [At: GHICA, S. 212 / Pl: ~nși, ~e / E: restrânge] 1 Redus. 2 Care este concentrat asupra unui lucru Si: absorbit (2).

RESTRÂNGE, restrâng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).

răstrâns, ~ă a vz restrâns

restrânge [At: CALENDARIU (1794), 28 / Pzi: restrâng / E: re¹- + strânge cf fr restreindre] 1 vt A micșora. 2 vr A se limita. 3 vr A-și organiza viața pe baze mai modeste, adaptându-se unor condiții materiale mai reduse. 4 vt (C. i. o prietenie, o alianță etc.) A întări, a strânge mai mult.

RESTRÂNGE, restrâng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRÎNGE, restrîng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile. ▭ Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.

RESTRÎNS, -Ă, restrînși, -se, adj. Redus, limitat, mărginit. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie socială... ale cărei mijloace materiale... sînt restrînse. IBRĂILEANU, SP. CR. 236. Pe lîngă mine, aice, în cetate, Nu am decît un număr restrîns de buni plăieși. ALECSANDRI, T. II 159.

RESTRÂNGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

*restrîng, -strîns, a -strînge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.

restrânge (a ~) (desp. res-trân-/re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrâng, 3 sg. restrânge, perf. s. 1 sg. restrânsei, 1 pl. restrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. restrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să restrâng, 3 să restrângă; ger. restrângând; part. restrâns

restrânge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrâng, perf. s. 1 sg. restrânsei, 1 pl. restrânserăm; part. restrâns

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge

RESTRÂNS adj. 1. v. scurt. 2. v. limitat. 3. v. intim. 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strâns. (Sensul ~ al unui cuvânt.)

Restrâns ≠ extins

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.

RESTRÎNGE vb. 1. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acțiune.)

RESTRÎNS adj. 1. mic, redus, scurt. (Un text ~.) 2. limitat, mărginit, redus. (Într-un cadru ~.) 3. intim. (Petrecere într-un cadru ~.) 4. limitat, mărginit, redus. (Trebuințe ~.) 5. (înv.) strîns. (Sensul ~ al unui cuvînt.)

A restrânge ≠ a extinde