restrângere sf [At: DRLU / Pl: ~ri / E: restrânge] 1 Restricție (1). 2 (Îla) Fără ~ Fără restricții (2) Si: întreg, deplin (1).

RESTRÂNGE, restrâng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și limita, a-și reduce cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. – Pref. re- + strânge (după fr. restreindre).

restrânge [At: CALENDARIU (1794), 28 / Pzi: restrâng / E: re¹- + strânge cf fr restreindre] 1 vt A micșora. 2 vr A se limita. 3 vr A-și organiza viața pe baze mai modeste, adaptându-se unor condiții materiale mai reduse. 4 vt (C. i. o prietenie, o alianță etc.) A întări, a strânge mai mult.

RESTRÂNGE, restrâng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. ♦ Refl. (Fam.) A-și organiza viața pe baze materiale mai modeste. – Re¹- + strânge (după fr. restreindre).

RESTRÎNGE, restrîng, vb. III. Tranz. A micșora, a reduce; a limita, a mărgini. A restrînge cheltuielile. ▭ Iată la ce, cred eu, că trebuie să vă restrîngeți cercetările. BARANGA, I. 205. ♦ Refl. A-și organiza viața pe baze mai modeste, a se adapta unor condiții materiale mai reduse.

RESTRÎNGERE, restrîngeri, s. f. Acțiunea de a (se) restrînge și rezultatul ei; limitare, mărginire; îngrădire, restricție. Acolo unde iubirea va fi... fără restrîngeri. GALACTION, O. I 202.

RESTRÂNGE vb. I. tr. a micșora, a reduce, a mărgini. II. refl. (fam.) a-și limita cheltuielile pentru trai, a trăi mai modest. (după fr. restreindre)

A RESTRÂNGE restrâng tranz. A reduce la anumite limite; a limita. ~ tema lucrării. /re- + a strânge

A SE RESTRÂNGE mă restrâng intranz. A trece la un mod de viață mai modest; a-și limita cheltuielile pentru trai. /re- + a se strânge

*restrîng, -strîns, a -strînge v. tr. (lat. restringere, fr. restreindre). Mărginesc, micșorez, limitez, reduc: a-țĭ restrînge dorințele, cheltuĭelile. V. refl. Îmĭ micșorez cheltuĭelile.

restrângere (desp. res-trân-/re-strân-) s. f., g.-d. art. restrângerii; pl. restrângeri

restrângere (res-trân- / re-strân-) s. f., g.-d. art. restrângerii; pl. restrângeri

restrângere s. f. (sil. mf. -strân-) strângere

restrânge (a ~) (desp. res-trân-/re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrâng, 3 sg. restrânge, perf. s. 1 sg. restrânsei, 1 pl. restrânserăm, m.m.c.p. 1 pl. restrânseserăm; conj. prez. 1 sg. să restrâng, 3 să restrângă; ger. restrângând; part. restrâns

restrânge (a ~) (res-trân- / re-strân-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. restrâng, perf. s. 1 sg. restrânsei, 1 pl. restrânserăm; part. restrâns

restrânge vb. (sil. mf. -strin-) strânge

RESTRÂNGERE s. 1. v. limitare. 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. v. restricție.

RESTRÂNGE vb. 1. v. împuțina. 2. v. limita. 3. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 4. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 5. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ libertatea de acțiune.) 6. v. localiza.

RESTRÎNGE vb. 1. a (se) împuțina, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 2. a se limita, a se mărgini, a se mulțumi, a se reduce, a se rezuma. (S-a ~ la strictul necesar.) 3. a circumscrie, a delimita, a limita. (A ~ tema lucrării la...) 4. a limita, a mărgini, (fig.) a îngrădi. (I-a ~ dreptul de acțiune.)

RESTRÎNGERE s. 1. limitare, mărginire, reducere, rezumare. (~ la strictul necesar.) 2. circumscriere, delimitare, limitare. (~ unei teme la...) 3. restricție, (fig.) îngrădire. (~i de circulație.)

A restrânge ≠ a extinde

CAPITIS DEMINUTIO (lat.) restrângerea capacității juridice – Expresie din dreptul roman care indica inițial completa degradare din drepturile juridice a unui cetățean roman și deci radierea din registrele censului, fapt care ducea automat la sclavie. Începând cu sec. 5 î. Hr. expresia se folosește și pentru alte forme de degradare juridică (pierderea cetățeniei, a dreptului de a depune mărturie etc.).

Capitis deminutio (lat.) Aceste cuvinte nu se folosesc decît în forma originară. Ele constituie o formulă din dreptul roman, care aducea unei persoane un fel de moarte civilă, o stare juridică lipsită de libertate, de drepturi cetățenești etc. De altfel, dacă am traduce liber capitis deminutio, ar trebui să spunem: diminuarea sau chiar stingerea unor drepturi civice. Astăzi aceste două cuvinte se aplică de obicei unei persoane ostracizate, care nu-și mai poate exercita puterea sau influența în societate ori într-un anumit domeniu de activitate. Expresia se folosește sub forma: „lovit de un capitis deminutio”. IST.