RESTAURÁRE, restaurări, s. f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei. [Pr.: -sta-u-] – V. restaura.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁRE s.f. Acțiunea de a restaura și rezultatul ei; restaurație. [< restaura].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restauráre (-ta-u-) s. f., g.-d. art. restaurắrii; pl. restaurắri
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁRE s. 1. refacere, (înv. și reg.) meremetiseală, meremetisire, preînnoire. (~ unei cetăți.) 2. restaurație, (înv.) restituire. (~ unui monument.) 3. reinstaurare, reîntronare, restaurație, (înv.) reînscăunare. (~ unei dinastii.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restauráre s. f. (sil. mf. -sta-), g.-d. art. restaurării; pl. restaurări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁ, restaurez, vb. I. Tranz. 1. A repara, a aduce în bună stare, a reface în forma inițială un monument de arhitectură, o pictură etc. 2. A instaura din nou un suveran, o dinastie sau o formă de guvernământ abolită. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restaurer, lat., it. restaurare.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A RESTAURÁ ~éz tranz. 1) (picturi, monumente de arhitectură etc.) A readuce la starea inițială. 2) (forme de guvernământ, dinastii, suverani etc.) A instaura din nou. [Sil. -sta-u-] /<fr. restaurer, lat. restaurare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁ vb. I. 1. tr. A reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură, un tablou etc.). 2. tr. A reîntrona (un suveran, o dinastie); a readuce (după ce fusese înlăturată) o formă de guvernământ. 3. refl. (Fig.; franțuzism) A-și restabili forțele, a se întrema. [Pron. -ta-u-. / < fr. restaurer, it., lat. restaurare].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁ vb. I. tr. 1. a reface, a aduce într-o stare asemănătoare cu cea originară (o clădire, o pictură etc.). 2. a reîntrona (un suveran, o dinastie). II. refl. (fig.) a-și restabili forțele, a se întrema. (< fr. restaurer, lat., it. restaurare)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restaurá (a ~) vb., ind. prez. 3 restaureáză
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
Laura-ana
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁ vb. 1. a reface, (înv. si reg.) a meremetisi, a preînnoi. (A ~ un castel, o cetate.) 2. a reinstaura, a reîntrona, (înv.) a reînscăuna. (A ~ o dinastie.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
restaurá vb. (sil. mf. -sta-), ind. prez. 1 sg. restauréz, 3 sg. și pl. restaureáză; conj. prez. 3 sg. și pl. restauréze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
RESTAURÁRE (‹ restaura) s. f. Ansamblu de proceduri științifice, bazate pe documentare și cercetare prealabilă, prin care se urmărește restituirea unui aspect, cât mai apropiat de original, al unei construcții, opere de artă, de arheologie, de etnografie etc. cât și stoparea proceselor distructive și a degradărilor suferite, prin folosirea unei metodologii adecvate și a unor materiale proprii fiecărui domeniu.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink