RESTÁNT, -Ă, restanți, -te, adj. Rămas în urmă; neachitat în termenul legal; întârziat. – Din fr. restant, germ. restant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care se află în restanță; rămas în urmă. 2) (despre datorii, sume de bani etc.) Care nu este achitat la timp; neachitat la termen. /<fr. restant, germ. restant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTÁNT, -Ă adj. neachitat. ◊ rămas în urmă. (< fr. restant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESTÁNT adj. întârziat. (Plată ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

restánt adj. m., pl. restánți; f. sg. restántă, pl. restánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink