RESPONSABIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care are o funcție de conducere sau o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

responsabil, ~ă [At: I. IONESCU, F. 13/26 / V: (reg) răs~, ~nza~ / Pl: ~i, ~e / E: fr responsable] 1-2 smf, a (Persoană) care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt Si: răspunzător. 3 smf (De obicei urmat de determinări care indică felul, natura responsabilității) Persoană care este însărcinată cu o funcție de conducere (care are o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate).

RESPONSABIL, -Ă, responsabili, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre o persoană) Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. 2. S. m. și f. Persoană care este însărcinată cu o funcție de conducere, care are o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate; șef. – Din fr. responsable.

RESPONSABIL, -Ă, responsabili, -e, adj. Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. Clientul meu nu e responsabil, pentru că n-a știut ce face. CARAGIALE, O. II 42. ◊ (Substantivat) Regele Ferdinand e... singurul și adevăratul responsabil de toate crimele săvîrșite în numele lui și de toate urmările pe care, fatal, le vor avea aceste crime. LIT. ANTIMONARHICĂ 161. ♦ (Substantivat, de obicei urmat de determinări indicînd felul, natura responsabilității) Persoană care este însărcinată cu o funcție de conducere, care are o sarcină de răspundere, căreia i s-a încredințat o responsabilitate. Responsabil cultural. ▭ Noi ne-am însușit propunerea tovarășului responsabil organizatoric. DUMITRIU, N. 284. Este responsabil cu cantina. A cîntărit de dimineață materialul pentru masa tovarășilor săi. I. BOTEZ, ȘC. 229.

RESPONSABIL, -Ă adj. Care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. // s.m. și f. Persoană însărcinată cu o funcție de răspundere; șef. [Cf. fr. responsable].

RESPONSABIL, -Ă I. adj. (și s. m. f.) care poartă răspunderea unui lucru, a unui fapt; răspunzător. II. s. m. f. persoană însărcinată cu o funcție de răspundere; șef. (< fr. responsable)

RESPONSABIL ~ă (~i, ~e) și substantival Care poartă o răspundere; însărcinat cu o funcție de răspundere; răspunzător. Secretar ~. /<fr. responsable

responsabil a. 1. care răspunde de faptele sale sau de ale altora; 2. care garantează ceva.

*responsábil, -ă adj. (fr. responsable, d. lat. responsum, supinu d. respondére, a răspunde; it. reponsabile). Răspunzător căruĭa i se cere socoteală de ce face: chear și omu beat e responsabil.

răsponsabil, ~ă smf vz responsabil

răspunzabil sm vz responsabil

responsabil adj. m., s. m., pl. responsabili; adj. f., s. f. responsabilă, pl. responsabile

responsabil adj. m., s. m., pl. responsabili; adj. f., s. f. responsabilă, pl. responsabile

responsabil adj. m., s. m., pl. responsabili; f. sg. responsabilă, pl. responsabile

responsabil.

RESPONSABIL adj., s. 1. adj. v. răspunzător. 2. s. v. gestionar.

RESPONSABIL adj., s. 1. adj. răspunzător. (El este ~ de săvîrșirea...) 2. s. gestionar. (~ magazinului.)

Responsabil ≠ iresponsabil, neresponsabil