2 intrări
30 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESPIRARE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.
RESPIRARE, respirări, s. f. (Rar) Respirație. ♦ Aerul respirat; boare, adiere. – V. respira.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
respirare sf [At: EMINESCU, O. I, 152 / Pl: ~rări / E: respira] 1 (Rar) Respirație. 2 Boare (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESPIRARE s. f. (Rar) Respirație. Nu-și mai putea ține respirarea cînd dădu bună ziua lui moș Trifu. BUJOR, S. 141. Un abur tare, îmbătător, îmi înecă respirarea. VLAHUȚĂ, O. A. II 39. ♦ Aerul respirat; p. ext. boare, adiere. Borivoje căuta să deslușească, în sufletu-i, ce guri de luncă, ce grădini suflau în ziua aceea respirarea lor ferice peste simțirea ei. GALACTION, O. I 181. Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESPIRARE s.f. (Rar) Acțiunea de a respira; respirație. [< respira].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESPIRARE ~ări f. 1) v. A RESPIRA. 2) fig. înv. Mișcare ușoară de aer; suflu; adiere; boare. /v. a respira
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RESPIRA, respir, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răspira v vz respira
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
respir sn [At: COȘBUC, P. II, 202 / Pl: ? / E: pvb respira] (Rar) Respirație (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
respira [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) răs~ / Pzi: respir, 3 (înv) și ~rează / E: fr respirer, lat respirare] 1 vi A introduce în plămâni, prin inspirație, aerul din atmosferă și a elimina, prin expirație, aerul din plămâni, încărcat cu bioxid de carbon Si: a răsufla (1). 2 vt A inhala (aer) în plămâni Si: a inspira. 3 vt (Îe) A-și ~ sufletul A muri. 4 vi (Fig) A-și reveni, a se simți ușurat după o emoție, o grijă, un efort Si: a răsufla (4). 5 vt (Fig) A răspândi (3) (idei, sentimente).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESPIRA, respir, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, bioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. 2. Fig. A răspândi, a revărsa, a degaja. – Din fr. respirer, lat., it. respirare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
RESPIRA, respir, vb. I. 1. Intranz. A introduce în plămîni prin inspirație aerul ambiant (conținînd oxigenul necesar întreținerii vieții) și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270. ♦ Tranz. A inhala aer în plămîni; a inspira. O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. ◊ Fig. Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205. 2. Tranz. Fig. A răspîndi, a revărsa, a împrăștia, a degaja. Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, S. N. 147. Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. CR. II 23. Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. ♦ Intranz. A se degaja, a se revărsa. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESPIRA, respir, vb. I. Intranz. 1. A introduce în plămîni prin inspirație aer și a da afară prin expirație acidul carbonic și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism; a răsufla. ♦ Tranz. A inhala aer în plămîni; a inspira. 2. Fig. A răspîndi, a revărsa, a degaja. De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară (CĂLINESCU). – Fr. respirer (lat. lit. respirare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
RESPIRA vb. I. 1. intr., tr. A răsufla; a inhala aer în plămîni, a inspira. 2. intr. (Fig.) A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. 3. tr. (Fig.) A răspîndi, a degaja. [P.i. respir. / < fr. respirer, cf. lat. respirare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESPIRA vb. I. intr., tr. a inspira aer din atmosferă și a-l expira din plămâni. II. intr. (fig.) a-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. III. tr. (fig.) a răspândi, a degaja. (< fr. respirer, lat. respirare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A RESPIRA respir intranz. 1) A inspira aer în plămâni și a-l expira în afară; a răsufla. 2) fig. A răspândi în jur; a degaja; a emana. /<fr. respirer, lat. respirare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
respirà v. 1. a răsufla, a atrage aerul în plămâni și a-l împinge afară; 2. a se odihni un moment: lasă-mă să respir; 3. fig. a anunța: aici totul respiră bucurie; 4. a dori cu ardoare: el respiră răsbunare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*respír, a -á v. intr. (lat. respiro, -áre, d. spirare, a sufla, a răsufla. V. aspir, suspin). Răsuflu, trag aeru în plămîĭ și-l daŭ afară: animalele nu pot trăi fără să respire. Trăĭesc: el respiră încă. Fig. Mă manifest foarte viŭ: copil pe obrajiĭ căruĭa respiră sănătatea. Par a fi viŭ: portret care respiră. Mă odihnesc puțin: lasă-mă să respir puțin. V. tr. Răsuflu, trag în pept: a respira un aer curat. Fig. Anunț, exprim: aicĭ tot respiră pace. Doresc cu furie: a respira răzbunare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*respirațiúne f. (lat. respirátio, -ónis). Fiziol. Răsuflare, funcțiunea pin care se primenește aeru din plămînĭ. – Și -áție. – Pin respirațiune tragem în corp aeru, al căruĭ oxigen preface sîngele stricat orĭ vînos în sînge bun orĭ arterial. Animalele respiră în patru felurĭ: 1. pin plîmînĭ (mamifere, păsărĭ și reptile), 2. pin branchiĭ (peștĭ, anelide, crustacee și molusce), 3. pin traheĭ (insecte șu arahnide) și 4. pin pele (zoofite). – Aparatu respiratoriŭ al omuluĭ și animalelor superioare cuprinde nasu și gura, pe unde intră și ĭese aeru (inspirațiune și expirațiune); laringele și traheĭa-arteră și plămîniĭ, în care aeru circulă pin niște canale ramificate indefinit din bronchiĭ, care-s o prelungire a traheiĭ. De vre-o 16 orĭ pe minut, mișcarea mecanică a coastelor și diafragmeĭ produce inspirațiunea aeruluĭ. De doŭă orĭ pe minut, tot sîngele corpuluĭ străbate plămîniĭ și ĭa oxigenu din aeru intrat (care oxigen e indispensabil vĭețiĭ ca și foculuĭ) și lasă în loc o cantitate aproape egală de acid carbonic, care e vătămător vĭețiĭ animale și e dat afară pin expirațiune. De aceĭa localurile în care se află mulțĭ oamenĭ trebuĭe aerate des.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
respirare (rar) s. f., g.-d. art. respirării; pl. respirări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!respirare (rar) s. f., g.-d. art. respirării; pl. respirări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
respirare s. f. (sil. mf. -spi-), g.-d. art. respirării; pl. respirări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
respir (rar) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
respira (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. respir, 3 respiră; conj. prez. 1 sg. să respir, 3 să respire
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
!respira (a ~) vb., ind. prez. 3 respiră
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
respira vb. (sil. mf. -spi-), ind. prez. 1 sg. respir, 3 sg. și pl. respiră
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RESPIRARE s. v. răsuflare, respirație, suflare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
respirare s. v. RĂSUFLARE. RESPIRAȚIE. SUFLARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESPIRA vb. (FIZIOL.) a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atâta fugă, abia mai ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RESPIRA vb. a răsufla, (înv. și pop.) a sufla. (După atîta fugă, abia mai ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DUM SPIRO, SPERO (lat.) cât respir, sper – Adagiu din Cicero, „Ad Atticum”, IX, 10: „Dum anima est, spes est” („Cât timp există suflet, există speranță”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V1) Surse flexiune: DLRM, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
respirare, respirărisubstantiv feminin
- 1. Respirație, răsuflare, suflare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: respirație răsuflare suflare
- Nu-și mai putea ține respirarea cînd dădu bună ziua lui moș Trifu. BUJOR, S. 141. DLRLC
- Un abur tare, îmbătător, îmi înecă respirarea. VLAHUȚĂ, O. A. II 39. DLRLC
-
- Borivoje căuta să deslușească, în sufletu-i, ce guri de luncă, ce grădini suflau în ziua aceea respirarea lor ferice peste simțirea ei. GALACTION, O. I 181. DLRLC
- Respirarea cea de ape îl îmbată, ca și sara; Peste farmecul naturii dulce-i picură ghitara. EMINESCU, O. I 152. DLRLC
-
-
etimologie:
- respira DEX '09 DEX '98 DN
respira, respirverb
- 1. A introduce în plămâni, prin inspirație, aer și a da afară, prin expirație, dioxidul de carbon și vaporii de apă rezultați din arderile care au loc în organism. DEX '09 DLRLC DN
- Cobor geamul, aplecîndu-mă să respir. CARAGIALE, O. II 270. DLRLC
- 1.1. A inhala aer în plămâni. DLRLC DNsinonime: inspira
- O parte din lume ieșea în grădinița din față, ca să respire aerul curat și rece care adia dinspre mare. BART, E. 145. DLRLC
- Să ne oprim să respirăm Aerul suav și dulce. MACEDONSKI, O. I 238. DLRLC
- Sînt fericit de a respira dulcele aer al țării. ALECSANDRI, S. 205. DLRLC
-
-
- 2. Degaja, emana, revărsa, răspândi, împrăștia. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- De pretutindeni în opera sa respiră aerul de țară. CĂLINESCU, E. 52. DLRLC
- Din povestirea aceasta respiră o iubire adîncă pentru pămînt și oameni. SADOVEANU, E. 218. DLRLC
- Din toate manifestările intelectuale, morale și artistice ale acestor clase respiră un aer greoi de descompunere. IONESCU-RION, C. 109. DLRLC
- Lumina feerică a saloanelor, zgomotul, mișcarea invitaților respirau veselie. BASSARABESCU, S. N. 147. DLRLC
- Scrierile unuia... vor respira energie, sănătate, ale altuia, moliciune. GHEREA, ST. CR. II 23. DLRLC
- Pădurile, munții respirau o dulce liniște de seară. VLAHUȚĂ, O. A. III 70. DLRLC
-
- 3. A-și reveni după o emoție, un efort; a se simți ușurat. DN
etimologie:
- respirer DEX '09 DEX '98 DN
- respirare DEX '09 DEX '98 DN