respete sf vz răspetie corectat(ă)

respete f. Tr. giulgiu. [Origină necunoscută].

raspetie sf vz răspetie

răspetă sf vz răspetie

răspete sf vz răspetie

răspetie sf [At: (a. 1779) IORGA, S. N. 130 / V: (înv) ras~, ~tă, res~, (reg) ~te, respete, respeti sn / Pl: ~ii / E: slv распетиѥ] 1 (Îvr) Crucifix. 2 (Reg) Giulgiu (2).

respeti sn vz răspetie

respetie sf vz răspetie corectat(ă)

răspétie f. (vsl. raspentie, răstignire; sîrb. raspeče, bg. rus. raspĕátie, răstignire, crucifix). Munt. Trans. Crucifix (Doc. 1768. Iorga, Negoț. 235). Răspete, gĭulgĭ, lințoliŭ, un văl ornat cu crucĭ și sfințĭ care se pune, deasupra mortuluĭ. V. fludă.

respete s.f. (înv.) giulgiu.

răspetie s.f. (înv.) 1. crucifix, imaginea Răstignirii. 2. giulgiu, lințoiu.