11 definiții pentru „respectiv”   declinări

RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RESPECTÍV, -Ă, respectivi, -e, adj. Care privește împrejurarea, persoana sau obiectul despre care este vorba; (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) care se raportează la fiecare în particular, care privește fiecare dintre părțile interesate. ♦ (Substantivat, art., fam.) Soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană); soția sau iubita cuiva (în raport cu aceasta). – Din fr. respectif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

respectív adj. m., pl. respectívi; f. respectívă, pl. respectíve
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

RESPECTÍV ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care se referă la persoana sau la obiectul despre care este vorba; corespunzător. 2) (despre mai multe persoane sau despre mai multe lucruri) Care se referă la fiecare în parte. /<fr. respectif, lat. respectivus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESPECTÍV, -Ă adj. Care privește persoana, obiectul, împrejurarea despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ♦ Corespunzător. ♦ (adv.) Pentru cealaltă situație; pentru al doilea caz. [Cf. fr. respectif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESPECTÍV, -Ă adj. care privește împrejurarea, persoana, obiectul despre care este vorba; care este legat de fiecare în parte în mod particular. ◊ corespunzător. ◊ (adv.) pentru cealaltă situație (parte); pentru al doilea caz; adică, va să zică, cu alte cuvinte. (< fr. respectif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

respectív adj. m., pl. respectívi; f. sg. respectívă, pl. respectíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

respectiv a. privitor la fiecare în particular: ei discută interesele lor respective.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*respectív, -ă adj. (mlat. respectivus, fr. respectif. V. per-spectív). Relativ la fie-care din ceĭ de care e vorba: drepturile respective ale moștenitorilor. Acela care te privește, care te interesează, care e al tăŭ: spectatoriĭ îșĭ ocupă locurile respective. Adv. În ceĭa ce privește pe fie-care: șĭ-aŭ prezentat respectiv cererile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

respectiva, respectivele s. f. art. hot. soția sau iubita cuiva (în raport cu această persoană).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

respectivul, respectivii s. m. art. hot. soțul sau iubitul cuiva (în raport cu această persoană).
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink