RESORBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în circulație. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

resorbție sf [At: DESCR. APE, 46/1 / V: (rar) rezo~ (S și: rezorpție), ~iune (S și: rezorpțiune), -iune (S și: rezorpțiune) / S și: ~rpție / Pl: ~ii / E: fr résorption] 1 (Med) Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un conduct natural al organismului sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2 (Med) Dispariție lentă a unui țesut, a unui organ (de obicei străin organismului) Si: rezoluție (6). 3 (Pex) Încorporare a unei substanțe Si: absorbție (1).

RESORBȚIE, resorbții, s. f. 1. (Med.) Proces de dispariție lentă, prin absorbție treptată, a unui țesut sau organ, de obicei străin organismului. ♦ Proces de atrofiere a unui țesut sau a unui organ, de obicei datorită fagocitozei. ♦ Proces prin care un lichid sau un gaz trece dintr-o cavitate a organismului, dintr-un vas sau din țesutul interstițial în sistemul circulator. 2. (Fiz.) Absorbție sau adsorbție a gazelor sau a vaporilor proveniți din corpul absorbantului sau adsorbantului. – Din fr. résorption.

RESORBȚIE, resorbții, s. f. (Med.) Proces (natural sau provocat prin mijloace terapeutice) de dispariție a unei pungi de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată de către țesuturile învecinate.

RESORBȚIE s.f. Dispariție a unei colecții de lichid (patologic) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. ◊ Resorbție osoasă = scăderea consistenței osului, prin pierderea conținutului său mineral sau organic. [Gen. -iei, var. resorbțiune s.f. / cf. fr. résorption].

RESORBȚIE s. f. 1. dispariție lentă a unui lichid (patologic), a unui țesut sau organ (străin organismului) prin absorbția lui treptată în țesuturile vecine. 2. încorporare a unei substanțe; absorbție. (< fr. résorption)

RESORBȚIE ~i f. med. Proces de dispariție lentă a unui produs patologic, care este absorbit de sistemul circulator sau de țesuturile vecine. [G.-D. resorbției] /<fr. résorption

resorbțiune sf vz resorbție

rezorbție sf vz resorbție

rezorbțiune sf vz resorbție

RESORBȚIUNE s.f. v. resorbție.

resorbție (desp. -sorb-ți-e) s. f., art. resorbția (desp. -ți-a), g.-d. art. resorbției; pl. resorbții, art. resorbțiile (desp. -ți-i-)

!resorbție (-sorb-ți-e) s. f., art. resorbția (-ți-a), g.-d. art. resorbției; pl. resorbții, art. resorbțiile (-ți-i-)

resorbție s. f. (sil. mf. -sorb-) sorbție

resorbție

RESORBȚIE s. v. absorbție.

RESORBȚIE s. absorbție, încorporare, (înv.) sorbire. (Fenomenul de ~.)