10 definiții pentru resimțământ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESIMȚĂMÂNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
RESIMȚĂMÂNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
resimțământ sn [At: GHICA, S. 644 / V: ~țem~, ~țim~ / Pl: ~e / E: fr ressentiment după simțământ] (Rar) Resentiment (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
resimțemânt sn vz resimțământ
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RESIMȚĂMÎNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. (Atestat în forma resimțimînt) Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. – Variantă: resimțimînt s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESIMȚIMÎNT s. n. v. resimțămînt.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
resimțământ (înv.) s. n., pl. resimțăminte
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
resimțământ (înv.) s. n., pl. resimțăminte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
resimțământ s. n., pl. resimțăminte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
resimțămînt s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N10) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N10) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
resimțământ, resimțămintesubstantiv neutru
- 1. Antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: antipatie aversiune ostilitate pornire repulsie resentiment
- Oamenii... își înfrînară resimțimîntele. ODOBESCU, S. III 468. DLRLC
-
etimologie:
- Resimți + sufix -ământ DEX '98 DEX '09
- ressentiment DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.