RESIMȚĂMẤNT, resimțăminte, s. n. (Rar) Resentiment. – Resimți + suf. -ământ (după fr. ressentiment).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RESIMȚĂMÂNT s. v. antipatie, aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resimțământ s. n., pl. resimțămínte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink