resignare sf vz resemnare

RESIGNARE, resignări, s. f. (Franțuzism) Resemnare. Pacea, resignarea, calmul serii, resfirat pe vecernia greierilor, îmi impuneau și mă biruiau. GALACTION, O. I 348. Politica sa e făcută toată din iertare, abdicație și resignare. IORGA, L. I 78. Ce vieți, ce poeme mari de suferință și de resignare! DEMETRESCU, O. 150.

RESIGNARE s.f. (Rar) Resemnare, resignație. [< resigna].

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

resemna [At: BARIȚIU, P. A. II, 674 / V: (înv) ~signa / Pzi: ~nez / E: fr résigner după semna] 1vr A se împăca cu o situație rea, defavorabilă. 2 vr A accepta un rău fără împotrivire Si: a suporta. 3 vi A renunța (la o situație, la o funcție etc.).

resemnare sf [At: CALENDARIU (1794), 35/34 / V: (înv) ~sign~ / Pl: ~nări / E: resemna] 1 Împăcare cu o situație rea, defavorabilă Si: (îvr) resemnație. 2 Răbdare.

resigna v vz resemna

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigna vb. I] – Din fr. résigner (după semna).

RESEMNA, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. Se resemnează și, la treizeci de ani... e femeie bătrînă. PAS, Z. I 222. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la», arătînd obiectul resemnării) S-ar fi resemnat în definitiv la tot ce-i contrariase proiectele romantice. C. PETRESCU, C. V. 45. S-o resemna la o viață modestă. id. R. DR. 197.

RESEMNARE, resemnări, s. f. Faptul de a se resemna; împăcare cu răul. Obida ei venea din adînc de inimă și se stingea pe buze, tălmăcind resemnarea. PAS, Z. I 277. Umbla tăcută prin casă, cu un aer de resemnare. CĂLINESCU, E. 30. Ion e bun, blînd, suferă în tăcere și cu resemnarea unui copil nefericit și bolnav. GHEREA, ST. CR. II 149.

RESIGNA, resignez, vb. I. Refl. (Franțuzism) A se resemna. M-am resignat să trec drept cel mai mărginit și mai bucher dintre toți colegii. GALACTION, O. I 14.

RESEMNA vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].

RESEMNARE s.f. Acțiunea de a se resemna și rezultatul ei; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. [< resemna].

RESIGNA vb. I. refl. (Rar) A se resemna. [< fr. résigner, cf. lat. resignare].

RESEMNA vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)

RESEMNARE s. f. acțiunea de a se resemna; sentiment de acceptare senină a unei anumite situații dificile. (< resemna)

RESIGNA vb. refl. a se resemna. (< fr. résigner, lat. resignare)

A SE RESEMNA mă ~ez intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner

*resemnáre f. Acțiunea de a saŭ de a te resemna. – Se poate zice și rezignațiúne, -áție și -áre.

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S’ar putea zice și rezign și -gnéz.

!resemna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă resemnez, 3 se resemnează; conj. prez. 1 sg. să mă resemnez, 3 să se resemneze; imper. 2 sg. afirm. resemnează-te; ger. resemnându-mă

+resemna (a ~) (a semna din nou) vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 resemnează; conj. prez. 1 sg. să resemnez, 3 să resemneze

resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări

resemna (a ~) vb., ind. prez. 3 resemnează

resemnare s. f., g.-d. art. resemnării; pl. resemnări

resemna vb., ind. prez. 1 sg. resemnez, 3 sg. și pl. resemnează

resemnare s. f. semnare

resigna vb., ind. prez. 3 sg. și pl. resignează

resemnez.

resemna (resemnez, resemnat), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.

RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)

RESEMNARE s. (înv.) resemnație. (Alungă ~!)