resemna
verb (V201) infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) resemna resemnare resemnat resemnând singular plural
resemnea resemnați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) resemnez (să) resemnez resemnam resemnai resemnasem
a II-a (tu) resemnezi (să) resemnezi resemnai resemnași resemnaseși
a III-a (el, ea) resemnea (să) resemneze resemna resemnă resemnase
plural I (noi) resemnăm (să) resemnăm resemnam resemnarăm resemnaserăm, resemnasem*
a II-a (voi) resemnați (să) resemnați resemnați resemnarăți resemnaserăți, resemnaseți*
a III-a (ei, ele) resemnea (să) resemneze resemnau resemna resemnaseră
resemnat
adjectiv (A2) masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular resemnat resemnatul resemna resemnata
plural resemnați resemnații resemnate resemnatele
genitiv-dativ singular resemnat resemnatului resemnate resemnatei
plural resemnați resemnaților resemnate resemnatelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată
Link către această paradigmă

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă ceva fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁT, -Ă, resemnați, -te, adj. Care se împacă cu o situație grea, care suportă un rău fără împotrivire. ♦ Care exprimă resemnare. [Var.: (înv.) resignát, -ă adj.] – V. resemna.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁT, -Ă adj. Care se împacă cu o situație grea. ♦ Care exprimă resemnare. [< resemna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*resemnát, -ă adj. Plin de resemnare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a accepta ceva fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁ, resemnez, vb. I. Refl. A se împăca cu o situație grea, defavorabilă; a se supune, a accepta, a suporta un rău fără împotrivire. [Var.: (înv.) resigná vb. I] – Din fr. résigner (după semna).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

resemná (a ~) vb., ind. prez. 3 resemneáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE RESEMNÁ mă ~éz intranz. A se împăca (în cele din urmă) cu o situație defavorabilă; a accepta un rău sub presiunea împrejurărilor. /<fr. résigner
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁ vb. I. refl. A se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. [Cf. fr. résigner, după semna].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

RESEMNÁ vb. refl. a se împăca cu o situație neplăcută, grea; a accepta, a se supune. (după fr. résigner)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

resemná vb., ind. prez. 1 sg. resemnéz, 3 sg. și pl. resemneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

resemná (resemnéz, resemnát), vb. refl. – A accepta o situație defavorabilă. – Var. resigna, rezigna. Fr. résigner, adaptat la conjug. lui a însemna.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*resemnéz v. tr. (lat. resignare, „a înapoĭa, a încredința, a renunța”, acomodat după însemnez). Las de bună voĭe în favoarea cuĭva (Rar). V. refl. Mă las în voĭa soarteĭ așteptîndu-mă la tot rău fără să cîrtesc: bolnavu se resemnase. – S´ar putea zice și rezign și -gnéz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink