6 definiții pentru rescizoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RESCIZORIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
RESCIZORIU, -IE, rescizorii, adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. – Din lat. rescissorius, -a, -um, fr. rescisoire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
RESCIZORIU, -IE adj. (Jur.) Care provoacă o resciziune. [< fr. rescisoire, lat. rescissorius].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RESCIZORIU, -IE adj. (jur.) care provoacă o resciziune. (< fr. rescisoire, lat. rescisorius)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rescisoriu, ~ie a vz rescizor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*rescisóriŭ, -ie adj. (lat. rescissorius). Jur. Care face să se anuleze.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
rescizoriu adj. m., f. rescizorie; pl. f. și m. rescizorii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: rescizoriu
rescizoriu adjectiv
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rescizoriu, rescizorieadjectiv
- 1. Care provoacă o resciziune. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- rescissorius, -a, -um DEX '09 DEX '98 DN
- rescisoire DEX '09 DEX '98 DN