opțiuni
  • info

13 definiții pentru resciziune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RESCIZIUNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

RESCIZIUNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. rescision, lat. rescissio, -onis.

resciziune sf [At: HAMANGIU, C. C. 187 / P: ~zi-u~ / V: (rar) ~zie / S și: resciziune / Pl: ~ni / E: fr rescision, lat rescissio, -onis] (Jur) Desființare a unui act juridic când una dintre părțile din proces a suferit o leziune.

RESCIZIUNE, resciziuni, s. f. (Jur.) Anulare a unui act din cauza unui viciu radical.

RESCIZIUNE s.f. (Jur.) Anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. [Pron. -zi-u-, var. rescizie s.f. / < fr. rescision, lat. rescissio].

RESCIZIUNE s. f. (jur.) anulare a unui contract, a unui act etc. datorită unui viciu radical. (< fr. rescision, lat. rescissio)

RESCIZIUNE ~i f. jur. Anulare a unii act din cauza unui viciu esential. [Sil. -zi-u-] /<fr. rescision, lat. rescissio, ~onis

resciziune f. Jur. anularea unui act: act de resciziune pentru dol sau violență.

rescizie sf vz resciziune

RESCIZIE s.f. v. resciziune.

*rescisiúne f. (lat. rescissio, -ónis. V. scisiune). Jur. Anulare, nimicire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

resciziune (desp. res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziunii; pl. resciziuni

!resciziune (res-ci-zi-u-/re-sci-) s. f., g.-d. art. resciziunii; pl. resciziuni

resciziune s. f. (sil. -zi-u-; mf. -sci-), g.-d. art. resciziunii; pl. resciziuni

Intrare: resciziune
resciziune substantiv feminin
  • silabație: res-ci-zi-u-ne, re-sci-zi-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • resciziune
  • resciziunea
plural
  • resciziuni
  • resciziunile
genitiv-dativ singular
  • resciziuni
  • resciziunii
plural
  • resciziuni
  • resciziunilor
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rescizie
  • rescizia
plural
  • rescizii
  • resciziile
genitiv-dativ singular
  • rescizii
  • resciziei
plural
  • rescizii
  • resciziilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

resciziune, resciziunisubstantiv feminin

  • 1. științe juridice Anulare a unui act din cauza unui viciu radical. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.