2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUSA vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].

REPUSA vb. tr. 1. a respinge, a retrimite. ◊ a rezista victorios. 2. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. (< fr. repousser)

repune1 vt [At: PETROVICI, P. 185/18 / Pzi: repun / E: re1- + pune] 1 A pune din nou Si: a reașeza. 2 A pune la loc. 3 (Îe) A ~ pe cineva sau ceva în drepturi (sau, rar, în drept) A-i reda cuiva drepturile. 4 (Îe) A ~ piciorul (undeva) A sosi din nou (undeva). 5 (Îae) A pătrunde din nou. 6 (Înv) A pune deoparte Si: a amâna.

REPUNE, repun, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re1- + pune.

REPUNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repun. / < re- + pune].

A REPUNE repun tranz. A pune din nou. /re- + a pune

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repusa vb., ind. prez. 1 sg. repusez, 3 sg. și pl. repusea

repune (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repun, 2 sg. repui, 3 sg. repune, perf. s. 1 sg. repusei, 1 pl. repuserăm, m.m.c.p. 1 pl. repuseserăm; conj. prez. 1 sg. să repun, 3 să repu; ger. repunând; part. repus

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)

Intrare: repusa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repusa
  • repusare
  • repusat
  • repusatu‑
  • repusând
  • repusându‑
singular plural
  • repusea
  • repusați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repusez
(să)
  • repusez
  • repusam
  • repusai
  • repusasem
a II-a (tu)
  • repusezi
(să)
  • repusezi
  • repusai
  • repusași
  • repusaseși
a III-a (el, ea)
  • repusea
(să)
  • repuseze
  • repusa
  • repusă
  • repusase
plural I (noi)
  • repusăm
(să)
  • repusăm
  • repusam
  • repusarăm
  • repusaserăm
  • repusasem
a II-a (voi)
  • repusați
(să)
  • repusați
  • repusați
  • repusarăți
  • repusaserăți
  • repusaseți
a III-a (ei, ele)
  • repusea
(să)
  • repuseze
  • repusau
  • repusa
  • repusaseră
Intrare: repus
repus participiu
participiu (PT4)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repus
  • repusul
  • repusu‑
  • repu
  • repusa
plural
  • repuși
  • repușii
  • repuse
  • repusele
genitiv-dativ singular
  • repus
  • repusului
  • repuse
  • repusei
plural
  • repuși
  • repușilor
  • repuse
  • repuselor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repusa, repusezverb

etimologie:

repune, repunverb

  • 1. A pune din nou. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: reașeza
    • format_quote Îi lipsea ceva nedeslușit, dar ce înceta să-i mai lipsească de cum repunea piciorul pe pămîntul romînesc. MACEDONSKI, O. III 22. DLRLC
etimologie:
  • Prefix re- + pune. DEX '09 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.