REPUSÁ vb. I. tr. 1. (Franțuzism) A respinge, a retrimite. ♦ A rezista victorios. 2. (Mec.) A produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. [< fr. repousser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUSÁ vb. tr. 1. a respinge, a retrimite. ◊ a rezista victorios. 2. (mec.) a produce un efort care tinde să îndepărteze ceva. (< fr. repousser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

repusá vb., ind. prez. 1 sg. repuséz, 3 sg. și pl. repuseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re¹- + pune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repúne vb. pune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink