REPÚNERE, repuneri, s. f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. – V. repune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNERE s.f. Acțiunea de a repune și rezultatul ei. [< repune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNERE s. reașezare. (~ unui obiect la locul inițial.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE, repún, vb. III. Tranz. A pune din nou. – Re¹- + pune.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A REPÚNE repún tranz. A pune din nou. /re- + a pune
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE vb. III. tr. A pune din nou. [P.i. repún. / < re- + pune].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE vb. tr. a pune din nou. (după fr. reposer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPÚNE vb. a reașeza. (A ~ la locul inițial.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repúne vb. pune
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink