REPULSÍV, -Ă, repulsivi, -e, adj. (Rar) Care inspiră repulsie; respingător. – Din fr. répulsif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPULSÍV ~ă (~i, ~e) rar Care produce repulsie; propriu repulsiei; respingător; dezgustător. /<fr. répulsif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPULSÍV, -Ă adj. Care provoacă repulsie; respingător. [Cf. fr. répulsif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPULSÍV, -Ă adj. care provoacă repulsie. (< fr. répulsif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPULSÍV adj. v. dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, rău, rău-mirositor, respingător, scârbos, urât.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Repulsiv ≠ ademenitor, atrăgător, fermecător, seducător, simpatic
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repulsív adj. m., pl. repulsívi; f. sg. repulsívă, pl. repulsíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink