REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUGNÁNȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPUGNÁNȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repugnánță s. f., g.-d. art. repugnánței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink