opțiuni
  • info

2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repudiat, ~ă smf, a [At: GALACTION, A. 323 / Pl: ~ați, ~e / E: repudia] 1-2 (Rar) (Persoană) care a fost repudiată (2).

REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a îndepărta, a arunca, a alunga, a desconsidera, a renega. ♦ A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pr.: -di-a] – Din fr. répudier.

repudia vt [At: ASACHI, S.L. II, 88 / P: ~di-a / Pzi: ~iez / E: fr répudier] 1 A nu (mai) recunoaște pe cineva sau ceva Si: a îndepărta, a renega (1), a respinge. 2 A se lepăda de cineva sau de ceva Si: a renega (2), a tăgădui, a abjura. 3 (Jur) A renunța la o moștenire sau la un legat.

REPUDIA, repudiez, vb. I. Tranz. A respinge pe cineva sau ceva, a îndepărta de la sine, a nu mai recunoaște; a renega. A-și repudia propriile afirmații.

REPUDIA vb. I. tr. 1. A respinge, a arunca, a alunga, a desconsidera (ceva sau pe cineva); a renega. 2. (Jur.) A renunța la o moștenire sau la un legat. [Pron. -di-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. répudier, lat. repudiere].

REPUDIA vb. tr. 1. a respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva; a desconsidera, a renega. ◊ a denunța în mod unilateral o obligație sau un contract internațional. 2. (jur.) a renunța la o moștenire, la un legat. (< fr. répudier)

A REPUDIA ~ez tranz. 1) (persoane sau lucruri) A îndepărta de la sine (din dispreț); a respinge. 2) (păreri, concepții, vederi etc.) A nu (mai) recunoaște ca valabil. /<fr. répudier

repudià v. 1. a se despărți de soția sa după formele legale; 2. fig. a părăsi: acest popor repudiase anticele sale virtuți; 3. Jur. a renunța: a repudia o succesiune.

*repudiéz v. tr. (lat. repudiare). Mă despart de soție pin formele legiĭ: Filip Aŭgust a repudiat-o pe soția sa Ingelburge. Fig. Părăsesc, mă las de: a repudia credința strămoșească. Jur. Renunț de voĭe: a repudia o moștenire.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repudia (a ~) (desp. -di-a) vb., ind. prez. 1 sg. repudiez (desp. -di-ez), 3 repudiază, 1 pl. repudiem; conj. prez. 1 sg. să repudiez, 3 să repudieze; ger. repudiind (desp. -di-ind)

repudia (a ~) (-di-a) vb., ind. prez. 3 repudiază, 1 pl. repudiem (-di-em); conj. prez. 3 să repudieze; ger. repudiind (-di-ind)

repudia vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. repudiez, 3 sg. și pl. repudiază, 1 pl. repudiem (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repudieze; ger. repudiind (sil. -di-ind)

repudia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. repudiază, 1 pl. repudiem, ger. repudiind)

repudiez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-și ~ soția.)

REPUDIA vb. a renega, a respinge. (A-și ~ soția.)

Intrare: repudiat
repudiat participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repudiat
  • repudiatul
  • repudiatu‑
  • repudiată
  • repudiata
plural
  • repudiați
  • repudiații
  • repudiate
  • repudiatele
genitiv-dativ singular
  • repudiat
  • repudiatului
  • repudiate
  • repudiatei
plural
  • repudiați
  • repudiaților
  • repudiate
  • repudiatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: repudia
  • silabație: -di-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repudia
  • repudiere
  • repudiat
  • repudiatu‑
  • repudiind
  • repudiindu‑
 singular plural
  • repudiază
  • repudiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repudiez
 (să)
  • repudiez
  • repudiam
  • repudiai
  • repudiasem
a II-a (tu)
  • repudiezi
 (să)
  • repudiezi
  • repudiai
  • repudiași
  • repudiaseși
a III-a (el, ea)
  • repudiază
 (să)
  • repudieze
  • repudia
  • repudie
  • repudiase
plural I (noi)
  • repudiem
 (să)
  • repudiem
  • repudiam
  • repudiarăm
  • repudiaserăm
  • repudiasem
a II-a (voi)
  • repudiați
 (să)
  • repudiați
  • repudiați
  • repudiarăți
  • repudiaserăți
  • repudiaseți
a III-a (ei, ele)
  • repudiază
 (să)
  • repudieze
  • repudiau
  • repudiară
  • repudiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repudia, repudiezverb

  • 1. A respinge, a nu mai recunoaște pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: alunga arunca desconsidera renega respinge îndepărta
    • format_quote A-și repudia propriile afirmații. DLRLC
    • 1.1. A renunța la o moștenire sau la un legat. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.2. A denunța în mod unilateral o obligație sau un contract internațional. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.