2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPUBLICAT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

REPUBLICAT, -Ă, republicați, -te, adj. Care a fost publicat din nou. – V. republica.

REPUBLICA, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Pref. re- + publica.

republica vt [At: ALECSANDRI, S. 46 / Pzi: republic / E: re1- + publica cf fr republier] A publica din nou.

REPUBLICA, republic, vb. I. Tranz. A publica din nou; a reedita, a retipări. – Re1- + publica.

REPUBLICA, republic, vb. I. Tranz. A publica încă o dată, a publica din nou. (Refl. pas.) Acest dicționar ar fi a se republica în Convorbiri. ALECSANDRI, S. 46.

REPUBLICA vb. I. tr. A publica din nou. [P.i. republic. / cf. fr. republier].

REPUBLICA vb. tr. a publica din nou; a reedita. (< fr. republier)

A REPUBLICA republic intranz. A publica din nou; a retipări; a reedita. /re- + a publica

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

republicat adj. m., pl. republicați; f. sg. republicată, pl. republicate

republica (a ~) (desp. -pu-bli-) vb., ind. prez. 1 sg. republic, 2 sg. republici, 3 republică; conj. prez. 1 sg. să republic, 3 să republice

republica (a ~) (-pu-bli-) vb., ind. prez. 3 republică

republica vb. (sil. -bli-), ind. prez. 1 sg. republic, 3 sg. și pl. republică

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPUBLICAT adj. reeditat, reimprimat, retipărit. (Operă ~.)

REPUBLICAT adj. reeditat, retipărit. (Operă ~.)

REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)

REPUBLICA vb. a reedita, a reimprima, a retipări. (A ~ operele cuiva în tiraj de masă.)

Intrare: republicat
republicat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • republicat
  • republicatul
  • republicatu‑
  • republica
  • republicata
plural
  • republicați
  • republicații
  • republicate
  • republicatele
genitiv-dativ singular
  • republicat
  • republicatului
  • republicate
  • republicatei
plural
  • republicați
  • republicaților
  • republicate
  • republicatelor
vocativ singular
plural
Intrare: republica
  • silabație: re-pu-bli-ca info
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • republica
  • republicare
  • republicat
  • republicatu‑
  • republicând
  • republicându‑
singular plural
  • republică
  • republicați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • republic
(să)
  • republic
  • republicam
  • republicai
  • republicasem
a II-a (tu)
  • republici
(să)
  • republici
  • republicai
  • republicași
  • republicaseși
a III-a (el, ea)
  • republică
(să)
  • republice
  • republica
  • republică
  • republicase
plural I (noi)
  • republicăm
(să)
  • republicăm
  • republicam
  • republicarăm
  • republicaserăm
  • republicasem
a II-a (voi)
  • republicați
(să)
  • republicați
  • republicați
  • republicarăți
  • republicaserăți
  • republicaseți
a III-a (ei, ele)
  • republică
(să)
  • republice
  • republicau
  • republica
  • republicaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

republicat, republicaadjectiv

etimologie:
  • vezi republica DEX '98 DEX '09

republica, republicverb

etimologie:
  • Prefix re- + publica. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.