6 definiții pentru reptațiune
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reptațiune sf [At: DN3 / Pl: ~ni / E: fr reptation cf lat reptatio] (Liv) 1 Târâre. 2 Deplasare lentă a zăpezii pe terenurile înclinate.
REPTAȚIUNE s.f. (Liv.) Tîrîre. ♦ Deplasarea lentă a zăpezii pe terenurile înclinate. [Pron. -ți-u-, var. reptație s.f. / < fr. reptation, cf. lat. reptatio < repere – a se tîrî].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPTAȚIE s.f. v. reptațiune.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPTAȚIE s. f. 1. târâre. 2. deplasare lentă a zăpezii, a particulelor rezultate din dezagregări pe terenurile înclinate. (< fr. reptation, lat. reptatio)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reptație s. f., pl. reptații
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pistă de reptație, (engl.= repichnia) → bioglife.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
reptațiune, reptațiunisubstantiv feminin
- 1. Târâre. DNsinonime: târâre
- 1.1. Deplasarea lentă a zăpezii pe terenurile înclinate. DN
-
etimologie:
- reptation DN