REPROBATÓR, -OÁRE, reprobatori, -oare, adj. Care reprobă. – Din fr. réprobateur, lat. reprobator, -oris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care reprobă; dezaprobator. Privire ~oare. /<fr. réprobateur, lat. reprobator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBATÓR, -OÁRE adj. Care reprobă; reprobativ. [Cf. fr. réprobateur, lat. reprobator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBATÓR, -OÁRE adj. care reprobă; reprobativ. (< fr. réprobateur, lat. reprobator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPROBATÓR adj. v. dezaprobator.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reprobatór adj. m. (sil. -pro-), pl. reprobatóri; f. sg. și pl. reprobatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink