4 definiții pentru reprobativ
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reprobativ, ~ă a [At: CĂLINESCU, C. N. 53 / Pl: ~i, ~e / E: reproba] (Rar) Reprobator.
REPROBATIV, -Ă adj. (Rar) Reprobator. [< reproba + -(t)iv].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPROBATIV, -Ă adj. reprobator. (< engl. reprobative)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
reprobativ adj. m., pl. reprobativi; f. sg. reprobativă, pl. reprobative
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: reprobativ
reprobativ adjectiv
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
reprobativ, reprobativăadjectiv
- 1. Reprobator. DNsinonime: reprobator
etimologie:
- reproba + -(t)iv DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.