REPREHENSIÚNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

REPREHENSIÚNE ~i f. livr. Observație cu caracter moralizator; reproș; mustrare; imputare; dojană; bănuială. [Sil. -si-u-] /<fr. répréhension, lat. reprehensio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPREHENSIÚNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPREHENSIÚNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

reprehensiúne s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiúnii, pl. reprehensiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink