REPREHENSIUNE, reprehensiuni, s. f. (Livr.) Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.

reprehensiune sf [At: ALEXI, W. / V: ~ie / Pl: ~ni / E: fr répréhension, lat reprehensio, -onis] (Liv) Mustrare.

REPREHENSIUNE, reprehensiuni, s. f. Mustrare, reproș; blam. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répréhension, lat. reprehensio, -onis.

REPREHENSIUNE, reprehensiuni, s. f. (Franțuzism rar) Mustrare, blam.

REPREHENSIUNE s.f. (Rar) Mustrare, reproș. ♦ Blam. [Pron. -si-u-. / < fr. reprehension, lat. reprehensio].

REPREHENSIUNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio)

REPREHENSIUNE ~i f. livr. Observație cu caracter moralizator; reproș; mustrare; imputare; dojană; bănuială. [Sil. -si-u-] /<fr. répréhension, lat. reprehensio, ~onis

reprehensie sf vz reprehensiune

reprehensiune (livr.) (desp. re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiunii; pl. reprehensiuni

reprehensiune (livr.) (re-pre-, -si-u-) s. f., g.-d. art. reprehensiunii; pl. reprehensiuni

reprehensiune s. f. (sil. -pre-, -si-u-), g.-d. art. reprehensiunii, pl. reprehensiuni

REPREHENSIUNE s. v. blam, blamare, condamnare, dezaprobare, imputare, imputație, înfierare, învinuire, neaprobare, reprobare, reproș, respingere, stigmatizare, vină.

reprehensiune s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DEZAPROBARE. IMPUTARE. IMPUTAȚIE. ÎNFIERARE. ÎNVINUIRE. NEAPROBARE. REPROBARE. REPROȘ. RESPINGERE. STIGMATIZARE. VINĂ.