2 intrări
15 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.
REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică (1), a răspunde; a riposta. – Din fr. répliquer.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
replica vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: replic (A și: replic) / E: fr repliquer] (Fșa) 1-2 A riposta (1, 3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPLICA, replic, vb. I. Tranz. A da o replică, a răspunde (la ceea ce s-a spus mai înainte). Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPLICA vb. I. tr. A da o replică; a răspunde. [P.i. replic. / < fr. répliquer, it., lat. replicare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPLICA vb. tr. a da o replică; a răspunde, a riposta. (< fr. répliquer)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A REPLICA replic tranz. A răspunde printr-o replică; a riposta; a reacționa. /<fr. répliquer
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
replicà v. a da o replică.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*replíc, a -á v. intr. (lat. ré-plico, -plicáre, a îndoi în apoĭ; fr. répliquer. V. plec, aplic). Răspund, obĭectez, ripostez: soldatu trebuĭe să asculte fără să replice. V. tr. N’a replicat nimic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
replica (a ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 1 sg. replic, 2 sg. replici, 3 replică; conj. prez. 1 sg. să replic, 3 să replice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
+replica (a se ~) (desp. re-pli-) vb., ind. prez. 3 se replică; conj. prez. 3 să se replice; ger. replicându-se
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
replica (a ~) (re-pli-) vb., ind. prez. 3 replică
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
replica vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. replic, 3 sg. și pl. replică
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
replic.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întâmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
REPLICA vb. 1. a răspunde, a riposta, (înv.) a întîmpina, a prici. (I-a ~ prompt.) 2. a întoarce, a răspunde. (I-a ~ vreo două!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: re-pli-ca
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
replica, replicverb
-
- Cred și eu, a replicat convins domnul gras. SAHIA, N. 99. DLRLC
- Voi prefera să mă inițiez la fața locului, replică tînărul Herdelea. REBREANU, R. I 57. DLRLC
- De ești fecior, replică bătrîna îngrijită, Să-ți fie calea floare și urma înflorită. ALECSANDRI, P. A. 180. DLRLC
-
etimologie:
- répliquer DEX '09 DEX '98 DN