repețit, ~ă a vz repetat

REPEȚIT, -Ă adj. v. repetat.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repeți vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

repeta [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 68/17 / V: ~eți / Pzi: repet, (înv) ~tez / Cj și: 3 să ~tească, să ~teze / E: fr répéter, ger repederen] 1 vt A spune, a face încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs mai înainte Si: (înv) a repetui, (îvr) a repetirui, a repetălui. 2 vt A citi sau a spune de mai multe ori un text, o lecție etc. pentru a le reține sau a le înțelege mai bine Si: a recapitula (5). 3 vt (Spc) A face repetiția (4) unui rol, a unei piese de teatru etc. 4 vt (D. elevi, studenți) A urma din nou cursurile anului de studii (în care a rămas repetent). 5 vr A se întâmpla din nou Si: a se reproduce (8).

repetat, ~ă a [At: BOLINTINEANU, O. 454 / V: ~tit / Pl: ~ați, ~e / E: repeta] 1 Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori) Si: recapitulat (2), reprodus (7), (înv) repetuit (1). 2 Care se repetă frecvent, des Si: (înv) repetuit (2). 3 (Îlav) În ~e rânduri sau de ~ețite ori De multe ori Si: adesea (1).

repeti v vz repeta

repetit, ~ă a vz repetat

repeți v vz repeta

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repeți vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus sau făcut mai înainte. Bălean trecu spre fereastra Mariei să repete loviturile. DAVIDOGLU, M. 18. Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. SADOVEANU, B. 180. Repetă dictonul lui favorit. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Absol. Eleonora asculta clipind din ochi, întrebînd-o din cînd în cînd sau cerîndu-i să repete. DUMITRIU, B. F. 146. ♦ (Cu privire la o lecție, un rol) A citi sau a spune încă o dată (sau de mai multe ori) pentru a reține, pentru a fixa în memorie; (mai ales despre artiști) a face exerciții în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice. ♦ (Despre elevi sau studenți) A urma încă un an cursurile clasei sau anului în care a rămas repetent. ♦ Refl. A se produce, a se întîmpla (ceva) încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. În toate zilele se repetă această scenă. CARAGIALE, O. III 144. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68. – Prez. ind. și: repetez (ALEXANDRESCU, M. 15). – Variantă: repeți, repețesc (GHEREA, ST. CR. I 78, EMINESCU, O. I 25), vb. IV.

REPETAT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. Și-n ceruri călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. Îi făcea viața amară prin repetatele cereri de a se însura cu dînsa. BOLINTINEANU, O. 454. – Variantă: repețit, -ă (C. PETRESCU, A. R. 46, EMINESCU, O. I 25) adj.

REPETA vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întîmpla din nou. [P.i. repet. / < fr. répéter, cf. lat. repetere].

REPETA vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren)

A REPETA repet tranz. 1) A face să se repete. 2) A enunța a doua oară (sau de mai multe ori). ~ rugămintea. 3) (roluri, lecții etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie). 4) (anul de învățământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). /<fr. répéter, germ. repetieren

A SE REPETA mă repet intranz. A avea loc încă o dată (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. répéter, germ. repetieren

repetà v. 1. a zice din nou ceeace s’a mai zis; 2. a spune după alții: nu repeta calomnia; 3. a zice în particular, ca exercițiu, ceeace va trebui apoi zis în public: a repeta un rol; 4. a reîncepe: a repeta o experiență; 5. a spune mereu aceleași lucruri: se repetă într’una.

*repét, a -á v. tr. (fr. répéter, d. lat. répeto, -pétere. V. pețesc). Spun ĭar: a repeta o întrebare. Spun ceĭa ce a maĭ zis altu: a repeta o calomnie. Citesc orĭ exercitez de maĭ multe orĭ ca să știŭ bine pe urmă: a repeta lecțiunea, rolu. Fac ĭar, reproduc: a repeta o experiență. V. refl. Spun ĭar ceĭa ce a fost destul să se spună o dată: acest om se repetă pînă la plictiseală. – Rar a repeți (după pețesc).

repeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. repet, 2 sg. repeți, 3 repetă; conj. prez. 1 sg. să repet, 3 să repete

repeta (a ~) vb., ind. prez. 3 repetă

repeta vb., ind. prez. 1 sg. repet, 3 sg. și pl. repetă

repet, -tat prt.

REPETA vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. reînnoi. 7. v. răsfrânge.

REPETAT adj. 1. v. bis. (Strada Gloriei, nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. v. des. 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. v. reeditat.

REPETA vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. a recapitula, a revedea. (A ~ materia pentru examen.) 3. a învăța, a memora, a memoriza, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 4. a reedita. (A ~ performanța de anul trecut.) 5. a reînnoi, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.) 6. a se răsfrînge. (Sunetele se ~.)

REPETAT adj. 1. bis. (Strada Gloriei nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. des, frecvent. (Vizite ~.) 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. reeditat. (O performanță ~.) 6. răsfrînt. (Sunete ~.)

repeta (repet, -at), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la peți. – Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa); repetenție (var. rară repetență), s. f. (situația elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee); repetiți(un)e, s. f., din fr. répétition.

REPETAT, -Ă adj. (< repeta < fr. répéter, cf. lat. repetare): în sintagma cuvânt repetat (v.).

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.