repetat, ~ă a [At: BOLINTINEANU, O. 454 / V: ~tit / Pl: ~ați, ~e / E: repeta] 1 Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori) Si: recapitulat (2), reprodus (7), (înv) repetuit (1). 2 Care se repetă frecvent, des Si: (înv) repetuit (2). 3 (Îlav) În ~e rânduri sau de ~ețite ori De multe ori Si: adesea (1).

repetit, ~ă a vz repetat

repețit, ~ă a vz repetat

REPETAT, -Ă, repetați, -te, adj. Care este spus sau făcut încă o dată (sau de mai multe ori); care se repetă. Și-n ceruri călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. Îi făcea viața amară prin repetatele cereri de a se însura cu dînsa. BOLINTINEANU, O. 454. – Variantă: repețit, -ă (C. PETRESCU, A. R. 46, EMINESCU, O. I 25) adj.

REPEȚIT, -Ă adj. v. repetat.

repet, -tat prt.

REPETAT adj. 1. v. bis. (Strada Gloriei, nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. v. des. 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. v. reeditat.

REPETAT adj. 1. bis. (Strada Gloriei nr. 2 ~.) 2. (livr.) reiterat. (O absență ~.) 3. des, frecvent. (Vizite ~.) 4. (înv.) poftorit. (Năvăliri ~.) 5. reeditat. (O performanță ~.) 6. răsfrînt. (Sunete ~.)

REPETAT, -Ă adj. (< repeta < fr. répéter, cf. lat. repetare): în sintagma cuvânt repetat (v.).

BIS REPETITA PLACENT (lat.) cele repetate plac – Parafrază după Horațiu, „Ars poetica”, 365: „Haec placuit semel haec deciens repetita plabecit” („Un lucru a plăcut doar o dată, însă altul va plăcea chiar repetat de zece ori”).

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.