4 definiții pentru repetență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
repetență sf [At: TEODOREANU, M. II, 409 / E: repetent] (Rar) Repetenție.
*repeténță f., pl. e (lat. repetentia. V. competență). Situațiunea celuĭ repetent: un elev amenințat de repetență. – Fam. repetenție.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
REPETENȚĂ s. v. repetenție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
repetență s. v. REPETENȚIE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: repetență
repetență substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||