REPETENȚÍE, repetenții, s. f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. – Repetent + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPETENȚÍE ~i f. Stare a celui repetent. /repetent + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPETENȚÍE s.f. Faptul de a rămâne repetent; situația de repetent. [Gen. -iei. / < repetent + -ie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPETENȚÍE s. f. situația de repetent. (< repetent + -ie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPETENȚÍE s. (rar) repetență. (~ unui elev.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repetențíe s. f., art. repetențía, g.-d. art. repetențíei, pl. repetențíi, art. repetențíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink