repetare sf [At: POLIZU / V: ~tire, ~ețire / Pl: ~tări / E: repeta] 1 Reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. Si: repetiție, (înv) repetuire, (îvr) repetiruire. 2 Citire sau spunere a unui text, a unei lecții etc. pentru a le reține sau pentru a le înțelege mai bine Si: recapitulare (5). 3 Reluarea de către un student sau un elev a cursurilor anului de studii (în care a rămas repetent). 4 Repetiție (4).

REPETARE, repetări, s. f. Acțiunea de a repeta și rezultatul ei; repetiție. Cocoloșirea greșelilor are de cele mai multe ori ca rezultat repetarea lor. ♦ Citire sau recitire de mai multe ori a unui text pentru a-l fixa în memorie sau pentru a-i înțelege bine conținutul. Repetarea adîncește, sistematizează, generalizează cunoștințele căpătate anterior. L. ROM. 1953, nr. 2, 98. – Variantă: repețire s. f.

REPETARE s.f. Acțiunea de a (se) repeta și rezultatul ei; repetiție. [< repeta].

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi un text de două sau de mai multe ori pentru a înțelege bine; spec. a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru, muzicale etc. -f (Despre elevi sau studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla, a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repeți vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

repeta [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 68/17 / V: ~eți / Pzi: repet, (înv) ~tez / Cj și: 3 să ~tească, să ~teze / E: fr répéter, ger repederen] 1 vt A spune, a face încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs mai înainte Si: (înv) a repetui, (îvr) a repetirui, a repetălui. 2 vt A citi sau a spune de mai multe ori un text, o lecție etc. pentru a le reține sau a le înțelege mai bine Si: a recapitula (5). 3 vt (Spc) A face repetiția (4) unui rol, a unei piese de teatru etc. 4 vt (D. elevi, studenți) A urma din nou cursurile anului de studii (în care a rămas repetent). 5 vr A se întâmpla din nou Si: a se reproduce (8).

repeti v vz repeta

repetire sf vz repetare

repeți v vz repeta

repețire sf vz repetare

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face, a produce încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus, făcut sau produs. ♦ A citi sau a spune încă o dată un rol, o lecție, pentru a le reține, pentru a le fixa în memorie sau pentru a le înțelege mai bine conținutul; (despre artiști) a face exerciții pregătitoare în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice, a face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ (Despre elevi, studenți) A urma din nou cursurile clasei sau anului de studii (în care a rămas repetent). ♦ Refl. A se produce, a se întâmpla încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. [Var.: (înv.) repeți vb. IV] – Din fr. répéter, germ. repetieren.

REPETA, repet, vb. I. Tranz. A spune, a face încă o dată (sau de mai multe ori) ceea ce a mai fost spus sau făcut mai înainte. Bălean trecu spre fereastra Mariei să repete loviturile. DAVIDOGLU, M. 18. Iorgu Vasiliu își repetă afirmarea. SADOVEANU, B. 180. Repetă dictonul lui favorit. NEGRUZZI, S. I 72. ◊ Absol. Eleonora asculta clipind din ochi, întrebînd-o din cînd în cînd sau cerîndu-i să repete. DUMITRIU, B. F. 146. ♦ (Cu privire la o lecție, un rol) A citi sau a spune încă o dată (sau de mai multe ori) pentru a reține, pentru a fixa în memorie; (mai ales despre artiști) a face exerciții în vederea unui spectacol sau a unei audiții publice. ♦ (Despre elevi sau studenți) A urma încă un an cursurile clasei sau anului în care a rămas repetent. ♦ Refl. A se produce, a se întîmpla (ceva) încă o dată (sau de mai multe ori), a avea loc din nou. În toate zilele se repetă această scenă. CARAGIALE, O. III 144. În fiece noapte se repeta acest vis, în fiece noapte el îmbla cu Maria în lumea solară a ceriurilor. EMINESCU, N. 68. – Prez. ind. și: repetez (ALEXANDRESCU, M. 15). – Variantă: repeți, repețesc (GHEREA, ST. CR. I 78, EMINESCU, O. I 25), vb. IV.

REPEȚIRE s. f. v. repetare.

REPETA vb. I. tr. A face, a spune, a produce încă o dată (ceva ce a mai fost făcut, spus sau produs mai înainte). ♦ A face repetiția unui rol, a unei piese de teatru etc. ♦ refl. A se întîmpla din nou. [P.i. repet. / < fr. répéter, cf. lat. repetere].

REPETA vb. I. tr. a face, a spune (ceva) încă o dată. ◊ a face repetiția unui rol (în teatru). II. refl. a se întâmpla din nou. (< fr. répéter, germ. repetieren)

A SE REPETA mă repet intranz. A avea loc încă o dată (sau de mai multe ori); a se produce din nou. /<fr. répéter, germ. repetieren

A REPETA repet tranz. 1) A face să se repete. 2) A enunța a doua oară (sau de mai multe ori). ~ rugămintea. 3) (roluri, lecții etc.) A reproduce de mai multe ori (pentru a fixa în memorie). 4) (anul de învățământ) A urma încă o dată (nefiind promovat). /<fr. répéter, germ. repetieren

repetà v. 1. a zice din nou ceeace s’a mai zis; 2. a spune după alții: nu repeta calomnia; 3. a zice în particular, ca exercițiu, ceeace va trebui apoi zis în public: a repeta un rol; 4. a reîncepe: a repeta o experiență; 5. a spune mereu aceleași lucruri: se repetă într’una.

repețire f. repetițiune.

*repét, a -á v. tr. (fr. répéter, d. lat. répeto, -pétere. V. pețesc). Spun ĭar: a repeta o întrebare. Spun ceĭa ce a maĭ zis altu: a repeta o calomnie. Citesc orĭ exercitez de maĭ multe orĭ ca să știŭ bine pe urmă: a repeta lecțiunea, rolu. Fac ĭar, reproduc: a repeta o experiență. V. refl. Spun ĭar ceĭa ce a fost destul să se spună o dată: acest om se repetă pînă la plictiseală. – Rar a repeți (după pețesc).

repetare s. f., g.-d. art. repetării; pl. repetări

repetare s. f., g.-d. art. repetării; pl. repetări

repetare s. f., g.-d. art. repetării, pl. repetări

repeta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. repet, 2 sg. repeți, 3 repetă; conj. prez. 1 sg. să repet, 3 să repete

repeta (a ~) vb., ind. prez. 3 repetă

repeta vb., ind. prez. 1 sg. repet, 3 sg. și pl. repetă

repet, -tat prt.

REPETARE s. 1. v. repetiție. 2. v. recapitulare. 3. (livr.) reiterare, reiterație. (~ unei acțiuni.) 4. v. reeditare. 5. v. reînnoire.

REPETARE s. 1. repetiție, (înv.) poftorire. (Citește fără ~.) 2. recapitulare, repetiție, revedere, (înv.) procitanie. (~ materiei.) 3. (livr.) reiterare, reiterație. (~ unei acțiuni.) 4. reeditare. (~ unei performanțe.) 5. reînnoire. (~ unei propuneri.)

REPETA vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. (livr.) a reitera. (A ~ o propunere.) 3. v. recapitula. 4. v. memoriza. 5. v. reedita. 6. v. reînnoi. 7. v. răsfrânge.

REPETA vb. 1. (înv. și reg.) a prociti, (prin Ban.) a prozice, (înv.) a poftori. (Te rog să ~ tot ce ți-am spus.) 2. a recapitula, a revedea. (A ~ materia pentru examen.) 3. a învăța, a memora, a memoriza, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.) 4. a reedita. (A ~ performanța de anul trecut.) 5. a reînnoi, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.) 6. a se răsfrînge. (Sunetele se ~.)

repeta (repet, -at), vb. – A spune, a produce din nou. – Var. repeți. Fr. répéter, var. prin adaptare la peți. – Der. repetent, s. m. (elev care repetă clasa); repetenție (var. rară repetență), s. f. (situația elevului repetent); repetitor, s. m., din fr. répétiteur; repetitor(iu), s. n. (sală de studiu în licee); repetiți(un)e, s. f., din fr. répétition.

REPETARE. Subst. Repetare, repetuire (înv.), repetiție, reluare, iterație; reduplicare, reduplicație; reproducere, reproducție. Frecvență, ciclicitate, periodicitate. Repetabilitate, iterativitate. Revenire, reîntoarcere, recurență, recidivă. Multiplicare, multiplicație (rar), dublare, triplare. Tautologie; pleonasm; tautofonie; tautogramă. Imitare, imitație; copiere, copiat. Refren, leitmotiv; aliterație; duplicat, dublet, copie, dublură. Serie, ciclu. Re- (recapitulare; reîncepere; reeditare; reexaminare; reintrare; revedere; reîntîlnire; retipărire etc.). Adj. Repetat, repetuit (înv.), bis, repetativ, reduplicativ, iterativ, frecventativ (rar); frecvent, des, periodic, ciclic, izocron. Intermitent, sacadat. Tautologic; pleonastic. Re- (recrudescent; reduplicativ; reeligibil; regenerativ; reintegrabil; reiterativ etc.). Repetabil. Vb. A repeta, a repetui (înv.), a reitera (livr.), a face din nou, a începe din nou, a relua, a reproduce, a multiplica, a reduplica, a dubla; a imita, a copia; a recapitula, a parcurge din nou, a rememora, a-și aminti. A bisa. Adv. Adesea, des, deseori, în repetate rînduri, de repetate ori, (în mod) frecvent; a doua oară, bis; din nou, iar, iarăși; încă o dată; periodic. V. acțiune, imitație, memorie, mișcare, permanență, timp.

repețire, repețiri, s.f. (înv.) repetiție.

Bis repetita placent (lat. „Lucrurile repetate plac”) – Originea acestui aforism se află în Arta poetică a lui Horațiu care spune în versul 365: „Haec placuit semel, haec deciens repetita placebit”, adică: sînt lucruri care plac numai o dată, dar altele, chiar dacă ar fi repetate de zece ori, tot plac. În acest sens trebuie folosit adagiul de mai sus. Și într-adevăr, cu aceeași semnificație s-a referit la el Tudor Arghezi, cînd în „tableta” închinată Bucureștiului, aprecia că acest oraș e un subiect care, chiar dacă e tratat de zece ori, tot plăcut rămîne. LIT.