10 definiții pentru «repercusiune»   declinări

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE, repercusiuni, s. f. Urmare, consecință. [Pr.: -si-u-] – Din fr. répercussion.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink Comentariu: Forma repercursiune, utilizată de multe persoane, este greșită. - gall

repercusiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s. v. consecință.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE ~i f. Efect al unei acțiuni; consecință. [G.-D. repercusiunii; Sil. -si-u-] /<fr. répercussion
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s.f. Urmare, consecință. [Pron. -si-u-. / cf. fr. répercussion, lat. repercussio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

REPERCUSIÚNE s. f. urmare, consecință. (< fr. répercussion, lat. repercussio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

repercusiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. repercusiúnii; pl. repercusiúni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

repercusiune f. Fiz. resfrângerea sunetului depe o suprafață solidă sau lichidă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*repercusiúne f. (lat. repercússio, -ónis. V. percusiune). Fiz. Răsfrîngere, înturnare (a sunetuluĭ) cînd se izbește de o suprafață maĭ mult orĭ maĭ puțin netedă. V. ecoŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink