5 definiții pentru repentir

Explicative DEX

repentir [At: HELIADE, O. I, 390 / V: ~pan~ sm / Pl: ~e sn, ~i sm / E: fr repentir] 1 sn (Frî) Căință. 2 sm (Lpl; îf repantiri) Bucle lungi de păr, la modă în epoca romantismului.

repantir sm vz repentir

Sinonime

REPENTIR s. v. căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.

repentir s. v. CĂINȚĂ. MUSTRARE. PĂRERE DE RĂU. POCĂINȚĂ. REGRET. REMUȘCARE.

Arhaisme și regionalisme

repentir2, repentiri, s.m. (înv.) bucle lungi de păr.

Intrare: repentir
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repentir
  • repentirul
  • repentiru‑
plural
  • repentiri
  • repentirii
genitiv-dativ singular
  • repentir
  • repentirului
plural
  • repentiri
  • repentirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)