2 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPATRIERE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

REPATRIERE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pr.: -tri-e-] – V. repatria.

repatriere sf [At: DL / Pl: ~ri / E: repatria] Înapoiere în țară (după o absență).

REPATRIERE, repatrieri, s. f. Acțiunea de a se repatria și rezultatul ei; înapoiere, întoarcere în patrie. Repatrierea prizonierilor.

REPATRIERE s.f. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. [Pron. -tri-e-. / < repatria].

REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. [Pr.: -tri-a] – V. repatria.

repatria vrt [At: ALEXI, W. / P: ~tri-a / Pzi: ~iez / E: fr rapatrier, lat repatriare] 1-2 A se întoarce, a se înapoia (sau a aduce pe cineva înapoi) în patrie după o absență îndelungată.

REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. și tranz. A se înapoia sau a aduce pe cineva în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită). [Pr.: -tri-a-] – V. repatria.

REPATRIA, repatriez, vb. I. Refl. A se întoarce, a se înapoia în patrie după o absență îndelungată (voită sau silită).

REPATRIA vb. I. refl., tr. A reveni sau a readuce în patrie (după o lungă absență). [Pron. -tri-a. / cf. lat. repatriere, fr. repatrier].

REPATRIA vb. refl., tr. a reveni, a aduce pe cineva în patrie, după o absență îndelungată. (< lat. repatriare, fr. repatrier)

A REPATRIA ~ez tranz. A face să se repatrieze. /<lat. repatriare, fr. repatrier

A SE REPATRIA mă ~ez intranz. (despre emigranți, prizonieri etc.) A se întoarce în patrie; a reveni în patrie. [Sil. -tri-a] /<lat. repatriare, fr. repatrier

*repatriéz v. tr. (lat. repatriare, a te înturna în patrie; it. re- și ri-. V. reperez). Duc înapoĭ în patrie (de ex., niște emigranțĭ săracĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repatriere (desp. -pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatrierii; pl. repatrieri

repatriere (-pa-tri-e-) s. f., g.-d. art. repatrierii; pl. repatrieri

repatriere s. f. (sil. -tri-e-), g.-d. art. repatrierii; pl. repatrieri

repatria (a ~) (desp. -pa-tri-a) vb., ind. prez. 1 sg. repatriez (desp. -tri-ez), 3 repatria, 1 pl. repatriem; conj. prez. 1 sg. să repatriez, 3 să repatrieze; ger. repatriind (desp. -tri-ind)

repatria (a ~) (-pa-tri-a) vb., ind. prez. 3 repatriază, 1 pl. repatriem (-tri-em); conj. prez. 3 să repatrieze; ger. repatriind (-tri-ind)

repatria vb. (sil. -tri-a), ind. prez. 1 sg. repatriez, 3 sg. și pl. repatriază, 1 pl. repatriem (sil. -tri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. repatrieze; ger. repatriind (sil. -tri-ind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

A (se) repatria ≠ a (se) expatria

Intrare: repatriere
repatriere substantiv feminin
  • silabație: re-pa-tri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repatriere
  • repatrierea
plural
  • repatrieri
  • repatrierile
genitiv-dativ singular
  • repatrieri
  • repatrierii
plural
  • repatrieri
  • repatrierilor
vocativ singular
plural
Intrare: repatria
  • silabație: re-pa-tri-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repatria
  • repatriere
  • repatriat
  • repatriatu‑
  • repatriind
  • repatriindu‑
singular plural
  • repatria
  • repatriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repatriez
(să)
  • repatriez
  • repatriam
  • repatriai
  • repatriasem
a II-a (tu)
  • repatriezi
(să)
  • repatriezi
  • repatriai
  • repatriași
  • repatriaseși
a III-a (el, ea)
  • repatria
(să)
  • repatrieze
  • repatria
  • repatrie
  • repatriase
plural I (noi)
  • repatriem
(să)
  • repatriem
  • repatriam
  • repatriarăm
  • repatriaserăm
  • repatriasem
a II-a (voi)
  • repatriați
(să)
  • repatriați
  • repatriați
  • repatriarăți
  • repatriaserăți
  • repatriaseți
a III-a (ei, ele)
  • repatria
(să)
  • repatrieze
  • repatriau
  • repatria
  • repatriaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repatriere, repatrierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) repatria și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: expatriere
    • format_quote Repatrierea prizonierilor. DLRLC
etimologie:
  • vezi repatria DEX '09 DEX '98 DN

repatria, repatriezverb

  • 1. A se înapoia sau a aduce în patrie o persoană sau o valoare care părăsise țara. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi repatria DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.