8 definiții pentru repartitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
REPARTITOR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.
repartitor sn [At: DN3 / Pl: ~oare / E: fr répartiteur] Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
REPARTITOR, repartitoare, s. n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. – Din fr. répartiteur.[1]
- Repartitorul de căldură (sau repartitorul de costuri) este un aparat de contorizare a căldurii degajate de un calorifer dintr-un spațiu locuibil (din Wikipedia, enciclopedia liberă). — LauraGellner
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
REPARTITOR s.n. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. [< fr. répartiteur].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
REPARTITOR s. n. dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. (< fr. répartiteur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
repartitor (dispozitiv) s. n., pl. repartitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
repartitor (dispozitiv) s. n., pl. repartitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
repartitor s. n., pl. repartitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
repartitor, repartitoaresubstantiv neutru
- 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia se poate face schimbarea legăturilor dintre liniile exterioare și cele interioare ale unei centrale telefonice. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- répartiteur DEX '09 DEX '98 DN