3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

repartira vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 657 / Pzi: ~rez / E: ger reparatieren] (Îvr) A repartiza (1).

repărți vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 657 / Pzi: esc / E: fr répartir după parte] (Îvr) A împărți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repărți (a ~) (a distribui) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, 3 sg. repărțește, imperf. 1 repărțeam; conj. prez. 1 sg. să repărțesc, 3 să repărțească

repărți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, imperf. 3 sg. repărțea; conj. prez. 3 să repărțească

repărți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, imperf. 3 sg. repărțea; conj. prez. 3 sg. și pl. repărțească

repărți vb., ind. prez. pers. 1 repart

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPARTIRA vb. v. distribui, împărți, repartiza.

repartira vb. v. DISTRIBUI. ÎMPĂRȚI. REPARTIZA.

REPĂRȚI vb. v. distribui, împărți, repartiza.

repărți vb. v. DISTRIBUI. ÎMPĂRȚI. REPARTIZA.

Intrare: repartira
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repartira
  • repartirare
  • repartirat
  • repartiratu‑
  • repartirând
  • repartirându‑
singular plural
  • repartirea
  • repartirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repartirez
(să)
  • repartirez
  • repartiram
  • repartirai
  • repartirasem
a II-a (tu)
  • repartirezi
(să)
  • repartirezi
  • repartirai
  • repartirași
  • repartiraseși
a III-a (el, ea)
  • repartirea
(să)
  • repartireze
  • repartira
  • repartiră
  • repartirase
plural I (noi)
  • repartirăm
(să)
  • repartirăm
  • repartiram
  • repartirarăm
  • repartiraserăm
  • repartirasem
a II-a (voi)
  • repartirați
(să)
  • repartirați
  • repartirați
  • repartirarăți
  • repartiraserăți
  • repartiraseți
a III-a (ei, ele)
  • repartirea
(să)
  • repartireze
  • repartirau
  • repartira
  • repartiraseră
Intrare: repărți (1 -part)
repărți (1 -part) verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
verb (VT314)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repărți
  • repărțire
  • repărțit
  • repărțitu‑
  • repărțind
  • repărțindu‑
singular plural
  • reparte
  • repărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repart
(să)
  • repart
  • repărțeam
  • repărții
  • repărțisem
a II-a (tu)
  • reparți
(să)
  • reparți
  • repărțeai
  • repărțiși
  • repărțiseși
a III-a (el, ea)
  • reparte
(să)
  • repartă
  • repărțea
  • repărți
  • repărțise
plural I (noi)
  • repărțim
(să)
  • repărțim
  • repărțeam
  • repărțirăm
  • repărțiserăm
  • repărțisem
a II-a (voi)
  • repărțiți
(să)
  • repărțiți
  • repărțeați
  • repărțirăți
  • repărțiserăți
  • repărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • repart
(să)
  • repartă
  • repărțeau
  • repărți
  • repărțiseră
Intrare: repărți (1 -părțesc)
repărți (1 -părțesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • repărți
  • repărțire
  • repărțit
  • repărțitu‑
  • repărțind
  • repărțindu‑
singular plural
  • repărțește
  • repărțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • repărțesc
(să)
  • repărțesc
  • repărțeam
  • repărții
  • repărțisem
a II-a (tu)
  • repărțești
(să)
  • repărțești
  • repărțeai
  • repărțiși
  • repărțiseși
a III-a (el, ea)
  • repărțește
(să)
  • repărțească
  • repărțea
  • repărți
  • repărțise
plural I (noi)
  • repărțim
(să)
  • repărțim
  • repărțeam
  • repărțirăm
  • repărțiserăm
  • repărțisem
a II-a (voi)
  • repărțiți
(să)
  • repărțiți
  • repărțeați
  • repărțirăți
  • repărțiserăți
  • repărțiseți
a III-a (ei, ele)
  • repărțesc
(să)
  • repărțească
  • repărțeau
  • repărți
  • repărțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)