dexonline

3 intrări

10 definiții

Explicative DEX

repartira vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 657 / Pzi: ~rez / E: ger reparatieren] (Îvr) A repartiza (1).

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

repărți vt [At: BARIȚIU, P. A. I, 657 / Pzi: ~țesc / E: fr répartir după parte] (Îvr) A împărți.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

Ortografice DOOM

repărți (a ~) (a distribui) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, 3 sg. repărțește, imperf. 1 repărțeam; conj. prez. 1 sg. să repărțesc, 3 să repărțească

repărți (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, imperf. 3 sg. repărțea; conj. prez. 3 să repărțească

repărți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. repărțesc, imperf. 3 sg. repărțea; conj. prez. 3 sg. și pl. repărțească

repărți vb., ind. prez. pers. 1 repart

sursa: DMLR (1981)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

Sinonime

REPARTIRA vb. v. distribui, împărți, repartiza.

repartira vb. v. DISTRIBUI. ÎMPĂRȚI. REPARTIZA.

REPĂRȚI vb. v. distribui, împărți, repartiza.

repărți vb. v. DISTRIBUI. ÎMPĂRȚI. REPARTIZA.

Intrare: repartira

repartira verb grupa I conjugarea a II-a

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repartira	repartirare	repartirat repartiratu‑	repartirând repartirându‑	singular	plural
		(a) repartira	repartirare	repartirat repartiratu‑	repartirând repartirându‑	repartirează	repartirați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	repartirez	(să) repartirez	repartiram	repartirai	repartirasem
	a II-a (tu)	repartirezi	(să) repartirezi	repartirai	repartirași	repartiraseși
	a III-a (el, ea)	repartirează	(să) repartireze	repartira	repartiră	repartirase
plural	I (noi)	repartirăm	(să) repartirăm	repartiram	repartirarăm	repartiraserăm repartirasem
	a II-a (voi)	repartirați	(să) repartirați	repartirați	repartirarăți	repartiraserăți repartiraseți
	a III-a (ei, ele)	repartirează	(să) repartireze	repartirau	repartirară	repartiraseră

Intrare: repărți (1 -part)

repărți (1 -part) verb grupa a IV-a conjugarea a V-a

verb (VT314)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repărți	repărțire	repărțit repărțitu‑	repărțind repărțindu‑	singular	plural
		(a) repărți	repărțire	repărțit repărțitu‑	repărțind repărțindu‑	reparte	repărțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	repart	(să) repart	repărțeam	repărții	repărțisem
	a II-a (tu)	reparți	(să) reparți	repărțeai	repărțiși	repărțiseși
	a III-a (el, ea)	reparte	(să) repartă	repărțea	repărți	repărțise
plural	I (noi)	repărțim	(să) repărțim	repărțeam	repărțirăm	repărțiserăm repărțisem
	a II-a (voi)	repărțiți	(să) repărțiți	repărțeați	repărțirăți	repărțiserăți repărțiseți
	a III-a (ei, ele)	repart	(să) repartă	repărțeau	repărțiră	repărțiseră

Intrare: repărți (1 -părțesc)

repărți (1 -părțesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) repărți	repărțire	repărțit repărțitu‑	repărțind repărțindu‑	singular	plural
		(a) repărți	repărțire	repărțit repărțitu‑	repărțind repărțindu‑	repărțește	repărțiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	repărțesc	(să) repărțesc	repărțeam	repărții	repărțisem
	a II-a (tu)	repărțești	(să) repărțești	repărțeai	repărțiși	repărțiseși
	a III-a (el, ea)	repărțește	(să) repărțească	repărțea	repărți	repărțise
plural	I (noi)	repărțim	(să) repărțim	repărțeam	repărțirăm	repărțiserăm repărțisem
	a II-a (voi)	repărțiți	(să) repărțiți	repărțeați	repărțirăți	repărțiserăți repărțiseți
	a III-a (ei, ele)	repărțesc	(să) repărțească	repărțeau	repărțiră	repărțiseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)