reparație sf [At: FUND. 52 / V: ~iune, (îrg) reper~, (reg) răpăla~, ripir~ / Pl: ~ii / E: fr réparation, lat reparatio, -onis, ger Reparation] 1 Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună Si: (rar) reparatură, (reg) răpăluit¹. 2 (Pex) Vindecare. 3 (Fig) Satisfacție pentru o ofensă Si: răzbunare, revanșă.

REPARAȚIE, reparații, s. f. 1. Ansamblu de operații efectuate asupra unui lucru stricat, uzat, pentru a-l readuce în stare bună, pentru a-l face din nou utilizabil. Singurul lucru regretabil a fost că se afla clinica mea în reparație și nu te-am putut scuti pe dumneata de atîtea nopți grele. C. PETRESCU, C. V. 206. ◊ Reparație capitală v. capital² (1). 2. Fig. (Franțuzism) Satisfacție pentru o ofensă. – Variantă: reparațiune (CARAGIALE, O. VII 59) s. f.

REPARAȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio].

REPARAȚIE s. f. 1. proces prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese; reparare. 2. (fig.) satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă. (< fr. réparation, lat. reparatio, germ. Reparation)

REPARAȚIE ~i f. 1) v. A REPARA. 2) Complex de lucrări pentru readucerea în stare normală a unui obiect (clădire, sistem tehnic etc.). ~a unei case. 3) jur. Compensare a unei pagube; despăgubire. ~i de război. [G.-D. reparației; Sil. -ți-e] /<fr. réparation, lat. reparatio, ~onis, germ. Reparation

răpălație sf vz reparație

reparațiune sf vz reparație

reperație sf vz reparație

REPARAȚIUNE s.f. v. reparație.

reparați(un)e f. 1. acțiunea de a repara și lucrul reparat; 2. fig. satisfacțiune pentru o ofensă: reparațiune de onoare.

*reparațiúne f. (lat. reparatio, -ónis). Acțiunea de a repara. Modu de a repara. A face reparațiune (saŭ reparațiunĭ), a repara. Și -áție.

reparație (desp. -ți-e) s. f., art. reparația (desp. -ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (desp. -ți-i-)

reparație (-ți-e) s. f., art. reparația (-ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (-ți-i-)

reparație s. f. (sil. -ți-e), art. reparația (sil. -ți-a), g.-d. art. reparației; pl. reparații, art. reparațiile (sil. -ți-i-)

reparație

REPARAȚIE s. 1. v. depanare. 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. v. despăgubire.

REPARAȚIE s. 1. (TEHN.) depanare, depanație, reparare, reparat, (pop.) dregere. (~ unui televizor.) 2. refacere, reparare, reparat, (pop.) dregere, dres, (înv. și reg.) meremet, meremetiseală, meremetisire, (reg.) răpăluit, (prin Munt.) prefai, (înv.) meremetisit. (~ casei.) 3. compensare, compensație, daune (pl.), despăgubire, (înv. și pop.) mulțumire, (înv.) dezdăunare, indemnizație, (turcism înv.) adet. (Ce ~ i-a oferit pentru pagubele produse?)

a intra în reparație capitală expr. (glum.) a nu mai consuma alcool (din motive de sănătate).