2 definiții pentru repantir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
repantir m. urma ce lasă o schiță retușată (în pictură); fig. albeața feței și a grumazilor ei pe care fluturau lungi repantiri NEGR. (= fr. repentir).
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
repantir (-ruri), s. n. – Cosițe, bucle purtate de femei pe față. Fr. repentir „căință”, cf. it. repentirs. Cuvînt înv. folosit de Negruzzi, lipsește din dicționare.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: repantir
repantir substantiv neutru
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)