REORIENTÁRE, reorientări, s. f. Acțiunea de a (se) reorienta. [Pr.: re-o-] – V. reorienta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reorienta și rezultatul ei. [Pron. re-o-ri-en-. / < reorienta].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reorientáre s. f., pl. reorientări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REORIENTÁ, reorientez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pr.: -ri-en-] – Re1- + orienta.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A REORIENTÁ ~éz tranz. A face să se reorienteze. [Sil. re-o-] /re- + a orienta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE REORIENTÁ mă ~éz intranz. A se orienta într-o nouă direcție. [Sil. re-o-] /re + a se orienta
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REORIENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) orienta într-o nouă direcție. [Pron. re-o-ri-en-. / cf. fr. réorienter].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
REORIENTÁ vb. tr., refl. a (se) orienta într-o nouă direcție; a (se) readapta. (< fr. réorienter)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reorientá vb. (sil. re-o-ri-en-), ind. prez. 1 sg. reorientéz, 3 sg. și pl. reorienteáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
reorientá vb.refl. I A se orienta într-o nouă direcție ◊ „K.G.B.-ul se reorientează [...] atenția agenților sovietici s-a deplasat acum de la secretele militare la informațiile cu caracter economic, științific și tehnologic.” R.l. 5 XI 91 p. 5 (din re- + orienta; cf. fr. réorienter; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink