opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REORDONAT, -Ă, reordortați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). [Pr.: re-o-] – V. reordona.

REORDONAT, -Ă, reordonați, -te, adj. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). – V. reordona.

REORDONA, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Pref. re- + ordona.

REORDONA, reordonez, vb. I. Tranz. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. – Re1- + ordona.

REORDONA vb. tr. a repune în ordine, a ordona după alte criterii. (< fr. réordonner)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+reordona1 (a ~) (a porunci din nou) (desp. re-or-) vb., ind. prez. 1 sg. reordon, 3 reordonă; conj. prez. 1 sg. să reordon, 3 să reordone

reordona2 (a ~) (a reașeza în ordine) (desp. re-or-) vb., ind. prez. 1 sg. reordonez, 3 reordonează; conj. prez. 1 sg. să reordonez, 3 să reordoneze

*reordona (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reordonează

reordona vb. (sil. re-or-) ind. prez. 1 sg. reordonez, 3 sg. și pl. reordonează; conj. prez. 3 sg. și pl. reordoneze

Intrare: reordonat
reordonat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reordonat
  • reordonatul
  • reordonatu‑
  • reordonată
  • reordonata
plural
  • reordonați
  • reordonații
  • reordonate
  • reordonatele
genitiv-dativ singular
  • reordonat
  • reordonatului
  • reordonate
  • reordonatei
plural
  • reordonați
  • reordonaților
  • reordonate
  • reordonatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reordona
  • silabație: re-or- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reordona
  • reordonare
  • reordonat
  • reordonatu‑
  • reordonând
  • reordonându‑
 singular plural
  • reordonează
  • reordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reordonez
 (să)
  • reordonez
  • reordonam
  • reordonai
  • reordonasem
a II-a (tu)
  • reordonezi
 (să)
  • reordonezi
  • reordonai
  • reordonași
  • reordonaseși
a III-a (el, ea)
  • reordonează
 (să)
  • reordoneze
  • reordona
  • reordonă
  • reordonase
plural I (noi)
  • reordonăm
 (să)
  • reordonăm
  • reordonam
  • reordonarăm
  • reordonaserăm
  • reordonasem
a II-a (voi)
  • reordonați
 (să)
  • reordonați
  • reordonați
  • reordonarăți
  • reordonaserăți
  • reordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • reordonează
 (să)
  • reordoneze
  • reordonau
  • reordonară
  • reordonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reordonat, reordonatăadjectiv

  • 1. Care a fost ordonat din nou (după alte criterii sau refăcând ordinea deranjată). DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi reordona DEX '98 DEX '09

reordona, reordonezverb

  • 1. A reface o ordine stricată sau a ordona după alte criterii. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Prefix re- + ordona. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.