opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REORCHESTRAT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. [Pr.: re-o-] – V. reorchestra.

REORCHESTRAT, -Ă, reorchestrați, -te, adj. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. – V. reorchestra.

REORCHESTRA, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pr.: re-o-] – Din fr. réorchestrer.

reorchestra vt [At: DN3 / P: re-or~ / Pzi: ~rez / E: re1- + orchestra] A face o altă orchestrație.

REORCHESTRA, reorchestrez, vb. I. Tranz. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. – Din fr. réorchestrer.

REORCHESTRA vb. I. tr. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. [Pron. re-or-. / cf. fr. réorchestrer].

REORCHESTRA vb. tr. a orchestra din nou o bucată muzicală. (< fr. réorchestrer)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reorchestra (a ~) (desp. re-or-) vb., ind. prez. 1 sg. reorchestrez, 3 reorchestrează; conj. prez. 1 sg. săreorchestrez, 3 să reorchestreze

reorchestra (a ~) (re-or-) vb., ind. prez. 3 reorchestrează

reorchestra vb. (sil. re-or-), ind. prez. 1 sg. reorchestrez, 3 sg. și pl. reorchestrează

Intrare: reorchestrat
reorchestrat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reorchestrat
  • reorchestratul
  • reorchestratu‑
  • reorchestrată
  • reorchestrata
plural
  • reorchestrați
  • reorchestrații
  • reorchestrate
  • reorchestratele
genitiv-dativ singular
  • reorchestrat
  • reorchestratului
  • reorchestrate
  • reorchestratei
plural
  • reorchestrați
  • reorchestraților
  • reorchestrate
  • reorchestratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: reorchestra
  • silabație: re-or- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reorchestra
  • reorchestrare
  • reorchestrat
  • reorchestratu‑
  • reorchestrând
  • reorchestrându‑
 singular plural
  • reorchestrează
  • reorchestrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reorchestrez
 (să)
  • reorchestrez
  • reorchestram
  • reorchestrai
  • reorchestrasem
a II-a (tu)
  • reorchestrezi
 (să)
  • reorchestrezi
  • reorchestrai
  • reorchestrași
  • reorchestraseși
a III-a (el, ea)
  • reorchestrează
 (să)
  • reorchestreze
  • reorchestra
  • reorchestră
  • reorchestrase
plural I (noi)
  • reorchestrăm
 (să)
  • reorchestrăm
  • reorchestram
  • reorchestrarăm
  • reorchestraserăm
  • reorchestrasem
a II-a (voi)
  • reorchestrați
 (să)
  • reorchestrați
  • reorchestrați
  • reorchestrarăți
  • reorchestraserăți
  • reorchestraseți
a III-a (ei, ele)
  • reorchestrează
 (să)
  • reorchestreze
  • reorchestrau
  • reorchestrară
  • reorchestraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

reorchestrat, reorchestratăadjectiv

  • 1. (Despre lucrări muzicale) Care a fost orchestrat din nou. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi reorchestra DEX '98 DEX '09

reorchestra, reorchestrezverb

  • 1. A orchestra din nou, a face o altă orchestrație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.