REORÂNDUÍRE, reorânduiri, s. f. Acțiunea de a (se) reorândui. [Pr.: re-o-] – V. reorândui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

reorânduíre s. n., g.-d. art. reorânduírii; pl. reorânduíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

REORÂNDUÍ, reorânduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A reface o orânduială stricată sau a se orândui după alte criterii. [Pr.: re-o-] – Re¹- + orândui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

reorânduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reorânduiésc
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink